Sănătate / Ştiinţa şi sănătatea |
Privitul în ochii unei alte persoane induce o alterare a stării de conştiinţă
Participanţii la un studiu au stat să se uite direct unul în ochii celuilalt timp de 10 minute şi au văzut monştri, chipul rudelor lor, feţe de animale sau strămoşi decedaţi.
Experimentul, condus de Giovanni Caputo de la Universitatea din Urbino, Italia, a implicat 20 de adulţi tineri, aflaţi într-o cameră slab luminată, la un metru distanță unul de altul, care s-au uitat în ochii partenerilor lor timp de 10 minute.
Lumina în sală a fost suficientă pentru ca voluntarii să vadă cu ușurinţă caracteristicile faciale ale partenerului, dar suficient de scăzută pentru a diminua percepţia lor de culoare în general.
Privitul în ochii unei alte fiinţe umane pentru 10 minute neîntrerupte a avut un efect profund asupra percepţiei lor vizuale şi asupra stării mentale, asemănător fenomenului de disociere.
Pe chestionarele completate, 90 la sută din grup au afirmat că au văzut unele trăsături faciale deformate, 75 la sută au spus că au văzut un monstru, 50 la sută au spus că au văzut aspecte ale feţei lor în faţa partenerul lor şi 15 la sută au spus că au văzut faţa unei rude.
Disocierea este un termen folosit în psihologie pentru a descrie o întreagă gamă de experienţe psihologice care fac ca o persoană să se simtă detaşată de mediul ei înconjurător.
Simptome, cum ar fi pierderea memoriei, imagini în culori distorsionate, sau sentimentul că lumea nu este reală, pot fi produse de abuzuri şi traume, dar şi de droguri, ca alcoolul, ketamina şi LSD.
Rezultatele amintesc de ceea ce Caputo constatase anterior, când a efectuat un experiment asemănător cu 50 de voluntari care au privit la ei înşişi într-o oglindă timp de 10 minute.
Descrierile participanţilor arătau deformări mari ale propriei lor feţe, văzutul feţei părinţilor în viaţă sau decedaţi, feţe arhetipale, cum ar fi o femeie în vârstă, un copil sau portretul unui strămoş, feţe de animale, cum ar fi o pisică, un porc sau un leu şi chiar fiinţe fantastice şi monstruoase.
Este posibil să fie vorba despre o adaptare neuronală. Neuronii pot încetini sau chiar opri răspunsurile lor la stimularea neschimbată.
Acesta se întâmplă atunci când te holbezi la orice scenă sau obiect pentru o perioadă lungă de timp.
Percepţia va începe să se estompeze până când clipeşti sau se modifică scena, sau poate fi rectificată prin mici mişcări involuntare ale ochilor.