Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Sănătate / Afecţiuni

    Tulburari ale prostatei

    Prostatitele

    Prostatita este o afectiune dureroasa frecventa, care afecteaza indeosebi barbatii tineri si de varsta mijlocie.

    Doctorii pot avea dificultati in diagnosticarea prostatitei intrucat simptomele nu sunt aceleasi pentru toti pacientii, si multe simptome – precum urinarea cu dureri sau cu senzatia de arsura si golirea incompleta a vezicii urinare – pot fi semne ale unei alte boli.

    Ce este prostata?

    Prostata este o glanda de marimea unei nuci ce face parte din sistemul reproductiv masculin. Glanda este formata din doi lobi, sau regiuni, inclusi intr-un strat exterior de tesut.

    Prostata este localizata in fata rectului, chiar sub vezica urinara, acolo unde se stocheaza urina. Prostata inconjoara de asemenea uretra, canalul prin care urina si materialul seminal ies din corp. Prostata exercita presiune asupra lichidului din uretra pentru a ajuta la compunerea materialului seminal pe masura ce sperma se deplaseaza in timpul climaxului sexual.

    Cercetatorii estimeaza ca 10 pana la 12 procente dintre barbati au simptome similare prostatitei.

    Termenul prostatita desemneaza inflamarea prostatei, insa doctorii folosesc termenul pentru a descrie patru tulburari diferite.

    Care sunt tipurile de prostatita?

    Prostatita bacteriana acuta este cea mai putin frecventa dintre cele patru tipuri si are potential fatal. Din fericire, este cea mai usor de diagnosticat si de tratat efectiv.

    Barbatii cu aceasta boala sufera deseori de frisoane, febra, durere in zona inferioara a spatelui si in zona genitala, urinare frecventa si urgenta, deseori noaptea; urinare cu senzatia de arsura sau dureroasa; dureri ale corpului si o infectie evidenta a tractului urinar marcata prin prezenta in urina a celulelor albe din sange si a bacteriilor.

    Tratamentul este unul antimicrobian, medicamente de tip antibiotic care ucid organismele microbiene ce pot fi vazute doar la microscop – bacterii, virusi, fungi.

    Prostatita bacteriana cronica, de asemenea rar intalnita, apare atunci cand bacteriile isi gasesc in prostata un loc unde pot supravietui. Barbatii prezinta infectii ale tractului urinar care par sa dispara dar revin cu aceeasi bacterie.

    Tratamentele necesita de obicei folosirea antimicrobienelor pentru un timp indelungat. Totusi, antimicrobienele nu vindeca intotdeauna aceasta afectiune.

    Prostatita cronica/sindromul durerii pelviene cronice este cea mai raspandita, dar cea mai putin inteleasa forma de prostatita. Se regaseste la barbatii de orice varsta. Simptomele sale dispar si apoi revin fara avertisment, si pot fi inflamatoare sau neinflamatoare.

    In forma inflamatoare, urina, materialul seminal si lichidul prostatic contin tipurile de celule pe care organismul le produce de obicei pentru a lupta impotriva infectiilor, dar bacteriile nu pot fi gasite. In forma neinflamatoare, nici chiar celulele care se lupta cu infectiile nu sunt prezente.

    Prostatita inflamatoare asimptomatica este diagnosticul primit atunci cand pacientul nu se plange de durere sau disconfort dar in lichidul prostatic sau in materialul seminal prezinta celule care lupta cu infectiile. Doctorii gasesc de obicei aceasta forma de prostatita atunci cand cauta cauza infertilitatii sau cand fac teste pentru depistarea cancerului de prostata.

    Cum este diagnosticata prostatita?

    Un doctor efectueaza un examen rectal digital prin inserarea unui deget protejat cu o manusa cu lubrifiant in rectul pacientului, chiar mai jos de prostata. Doctorul simte astfel prostata si-si da seama daca este umflata sau tensionata in anumite puncte.

    Doctorul poate diagnostica formele bacteriene de prostatita prin examinarea la microscop a unui esantion de urina. Esantionul poate fi trimis si la un laborator pentru efectuarea unei culturi. Intr-o cultura de urina, bacteriilor li se permite sa creasca astfel incat ele pot fi identificate si testate ca rezistenta la diferite tipuri antimicrobiene.

    Pentru a confirma infectia prostatei, doctorul poate obtine doua esantioane de urina – inainte si dupa masajul prostatei. Pentru a efectua un masaj de prostata, doctorul insereaza un deget cu o manusa cu lubrifiant in rect, ca si la examenul rectal, si constrange prostata sa elibereze lichidul glandular. Esantionul de urina de dupa masaj va contine lichid de prostata. Daca cel de-al doilea esantion de urina contine bacterii sau celule care lupta cu infectiile care nu sunt prezente in esantionul de urina dinainte de masaj, aceasta sugereaza ca prostata este infectata.

    Pentru a diagnostica prostatita cronica/sindromul durerii pelviene cronice, doctorul trebuie sa elimine toate celelalte posibile cauze ale simptomelor urinare, cum ar fi pietrele la rinichi, tulburari ale vezicii urinare, si infectiile. De vreme ce trebuie luate in considerare multe afectiuni diferite, doctorul poate comanda un intreg domeniu de teste, incluzand ultrasunete sau rezonanta magnetica, biopsie, teste de sange si teste de functionare a vezicii urinare.

    Daca toate celelalte posibile cauze pentru simptomele pacientului sunt eliminate, doctorul poate diagnostica prostatita cronica/sindromul durerii pelviene cronica. Pentru a ajuta la intelegerea simptomelor si la masurarea efectelor tratamentului, doctorul poate pune o serie de intrebari sub forma unui chestionar standard.

    Cum se trateaza prostatita?

    Formele bacteriene de prostatita sunt tratate cu medicamente antimicrobiene. Prostatitele acute pot necesita o scurta spitalizare pentru ca lichidele si antimicrobienele sa poata fi date intravenos. Dupa terapia initiala, pacientul va necesita antimicrobiene timp de doua pana la patru saptamani.

    Prostatita bacteriana cronica necesita o terapie de lunga durata. Doctorul poate prescrie o doza mica de antimicrobiene timp de 6 luni pentru a preveni infectiile recurente. Daca pacientul prezinta dificultati in golirea vezicii urinare, doctorul poate recomanda medicamente sau chirurgie pentru indepartarea blocajului.

    Antimicrobienele nu ajuta prostatitele care nu au o forma bacteriana. Fiecare pacient va trebui sa coopereze cu doctorul pentru a gasi un tratament efectiv. Schimbarea dietei sau baile calde pot fi de ajutor. Doctorul poate prescrie un medicament numit alfa blocant pentru a relaxa tesutul muscular al prostatei. Nu exista o solutie universala pentru cei care sufera de aceasta afectiune.

    Nici un tratament nu este necesar in prostatita inflamatoare asimptomatica.


    Sursa: NIDDKD, SUA




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Hipoparatiroidismul este o boala in care corpul nu produce suficient hormon paratiroidian (PTH). Acest hormon regleaza cantitatea de calciu si fosfor din oase si sange. Scaderea nivelului de PTH conduce la nivele scazute de calciu si nivele ridicate de fosfor in sange.
    Sindromul McCune-Albright este o boala care afecteaza oasele, pielea, si sistemul endocrin (hormonal). Ea este cauzata de o modificare (sau mutatie) a unei gene care are loc intamplator in uter. Intrucat mutatia are loc intamplator, boala nu este mostenita sau transmisa mai departe de la o generatie la alta.
    Sindromul Menkes este o afectiune genetica care influenteaza modul in care organismul stocheaza si distribuie cuprul.
    Hipercalcemia apare la 10%-20% din oamenii care au cancer, si este mai putin frecventa la copii. Cancerele cel mai des asociate cu hipercalcemie sunt cancerul de san si cel de plamani, ca si anumite cancere de sange, in special mielomul multiplu.
    Preeclampsia este un sindrom marcat de o crestere brusca a tensiunii unei femei insarcinate dupa saptamana 20 de sarcina. Poate afecta rinichii mamei, ficatul si creierul acesteia. Ramasa netratata, afectiunea poate fi fatala pentru mama si/sau bebelus si poate conduce la probleme de sanatate pe termen lung.
    Colita ulcerativa este o boala care provoaca inflamatii si leziuni, numite ulceratii, asupra mucoaselor rectului si colonului. Ulceratiile se formeaza acolo unde inflamatia distruge celulele care de obicei captusesc colonul, apoi produce sangerari si puroi. Inflamatia colonului provoaca de asemenea golirea frecventa a colonului, cauzand diaree.