| Terapii / Punctoterapia |
Punctoterapia, ca metodă terapeutică tradiţională chineză
Punctoterapia, gen de procedură fizioterapeutică specială, este o parte a moştenirii medicinii tradiţionale chineze, prin care anumite boli pot fi tratate eficient prin folosirea unor tehnici ca apăsarea, ciupirea, lovirea sau ciocănirea unor anumite puncte sau a liniilor specifice de stimulare.
Conform teoriei medicinii tradiţionale chineze, ea poate activa energia vitală şi circulaţia sanguină, ducînd la refacerea structurilor si funcţiilor afectate.
În această terapie, tehnica principală de tratament o reprezintă acţionarea asupra unor anumite puncte (care pot coincide sau nu cu punctele de acupunctură) sau a liniilor de stimulare.
Diversitatea metodelor de stimulare folosite în punctoterapie o deosebesc de alte tehnici asemănătoare (presopunctura, acupunctura), relativ mai răspîndite în aria europeană, fapt care impune adoptarea termenului de „punctoterapie".
Cînd se va trece la descrierea detaliată a stimulării punctelor, se vor face precizările de rigoare referitoare la metoda de acţionare asupra punctului, în fiecare caz în parte.
Punctoterapia îşi are originile în artele marţiale chinezeşti, Wushu, avînd o istorie îndelungată.
Nu este utilizată numai în autoapărare, ci, de asemenea, ca o metodă eficientă în tratarea anumitor boli ca: poliomielita, sechelele encefalitei, paralizia cerebrală, paraplegia traumatică, durerile de spate şi gît. Rata eficienţei, dovedită prin practică, este de peste 80%.
Avantaje
Punctoterapia are un spectru aplicativ larg şi un bun efect terapeutic in afara bolilor obişnuite, ea şi-a demonstrat eficienţa în vindecarea altor boli, dificil de abordat prin alte metode (poliomielita, sechelele encefalitei, discopatia etc).
De asemenea, are efecte fortifiante, dacă este aplicată în cazurile de hipotonie sau astenie.
Este o terapie simplă, economică, uşor de învăţat. Nu necesită instrumentar special şi poate fi practicată oriunde si oricînd.
Nu prezintă riscuri, ceea ce o face larg şi uşor acceptată. De regulă, nu produce efecte secundare sau reacţii neplăcute.
Principiile punctoterapiei
Punctele de acupunctură şi liniile de stimulare utili¬zate (şi) în această terapie se află într-o strînsă legătură cu meridianele corpului uman.
În „Canonul pivotului spiritual", o faimoasă carte a medicinii tradiţionale chine¬ze, se spune: „Viaţa depinde de energia vitală. Sîngele, Yin-Yang, sistemul muscular şi cel osos sînt controlate de meridiane".
Deci viaţa, în esenţă menţinerea funcţiilor fiziologice, depinde de aer, sînge şi starea psihică.
Meridianele sînt canale de circulaţie ale energiei vita¬le, cu funcţia de a transmite principiile Yin şi Yang, scăldînd muşchii şi oasele. De asemenea, meridianele sînt mijlocul prin care se realizează echilibrul între interiorul şi exteriorul corpului uman, mijloacele prin care acesta se adaptează la mediu.
Perturbarea funcţiilor normale ale meridianelor de către agenţi patogeni duce la apariţia bolilor. Punctoterapia vizează reglarea funcţiilor perturbate ale meridianelor şi readucerea organismului în stare normală. În principiu, aceasta este baza teoreti¬că a punctoterapiei.
Semnificaţia terapeutică a tehnicilor poate fi rezumată astfel:
• Poate debloca meridianele şi poate activa energia vitală, precum şi circulaţia sîngelui. După cum s-a menţionat, meridianele sînt căile de circulaţie a energiei vitale.
La apariţia unei anumite boli, factorul negativ (de boală) intră în conflict cu cel pozitiv şi echilibrul Yin-Yang se pierde, astfel încît energia vitală care circula prin respectivul meridian este blocată.
Dacă blocajul este îndepărtat, energia vitală va putea circula din nou, în mod firesc, de-a lungul meridianelor, iar boala va fi vindecată.
• Poate regulariza aspectele Yin şi Yang ale energiei vitale, putînd, de asemenea, să întreţină energiile pozitive (favorabile sănătăţii) şi să elimine factorii negativi.
În condiţii normale, funcţiile organelor şi ţesuturilor se află în stare de echilibru. Dacă acest echilibru este perturbat de către un anumit factor, apare starea de boală.
Prin inhibarea sau activarea aspectului în exces, respectiv în deficit, cu ajutorul punctoterapiei se poate reface echilibrul Yin-Yang şi se reinstaurează starea de sănătate.
În condiţii normale este dificil ca factorii exogeni negativi să invadeze corpul, datorită echilibrelor deja existente. Dar dacă aceste echilibre sînt precare, factorii exogeni negativi vor putea pătrunde cu uşurinţă, declanşînd boala. Punctoterapia este capabilă să susţină echilibrul energiilor sănătoase, crescînd astfel rezistenţa la boli.
Amplificarea efectelor descrise mai sus depinde de condiţiile fiziologice ale organismului uman, de atenta selecţie a punctelor şi de îndemînarea cu care se acţionează.
Putem considera aceşti doi factori (intern şi extern) drept complementari. Factorul extern (cel legat de îndemînarea practicianului) reprezintă condiţia schimbării, în timp ce factorul intern (relativ la condiţiile fiziologice ale organismului) este baza schimbării.
Mai trebuie ştiut că factorul extern poate fi eficient numai prin intermediul acţiunii factorului intern.
Aplicarea punctoterapiei trebuie să ţină seama de constituţia pacientului, de starea sa de sănătate, de gravitatea simptomelor. În funcţie de aceste elemente se vor alege punctele şi tehnicile ce urmează a fi folosite.
Din punctul de vedere al medicinii moderne, principii¬le punctoterapiei se traduc, probabil, în reglarea funcţionării sistemului nervos, în îmbunătăţirea circulaţiei sanguine la nivel local, al metabolismului şi în refacerea ţesutului bolnav.
Mecanismul adevărat al punctoterapiei rămîne însă o problemă de discutat.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
