Editura Global Info / Literatură

Simion Florea Marian

Comorile lui Vodă

Alături cu drumul împărătesc, care trece prin oraşul Siretiu, şi duce pe lîngă satul Bălcăuţ la Suceava, se află o gîrlă.

La începutul gîrlei acesteia, adică acolo unde se întâlneşte Sasca cu Miezenii, două dealuri care se află în partea despre amiaz a Siretiului, se văd nişte adâncituri de pământ.

Adânciturile acestea însă nu sunt adîncituri fireşti, ci ele sunt gurile a trei pivniţe, în care se află mai multe buţi de bani.

Iar buţile acelea sunt aşezate acolo de un Vodă, despre care se zice că a domnit oarecând în Moldova şi a locuit la Siretiu, şi care la ascunderea comorilor sale, a lăsat urice, care spun cu cea mai mare acurateaţă unde-i sunt comorile ascunse şi cît de mare e numărul banilor, ce se află într-însele.

Nu mult după alipirea Bucovinei la Austria zice că dînd Moldova de uricele acestea, trimise în înţelegere cu împărăţia noastră, o comisie să caute pivniţele, să le destupe şi să scoată comorile ascunse într-însele.

Comisia, mergînd şi sosind la starea locului, deschise planurile, ce le-a fost luat cu dînsa, căută într-însele, şi dînd de urma pivniţelor, au pus pre mai mulţi oameni ca să sape şi să le destupe.

Trei zile şi trei nopţi de-arîndul se munciră oamenii puşi cu săpatul, fără să dee de pivniţe. La sfîrşitul zilei a treia însă săpătorii au dat de trei uşi de fier.

Multă şi mare muncă au avut oamenii cu săpatul. Dar şi mai mare chin au avut ei acuma cu deschiderea uşilor. În sfîrşit totuşi izbutiră cu mare chiu şi vai a le deschide.

Şi cînd le deschise, ce să le vadă ochilor? O mulţime de buţi stau înşirate pe lîngă pereţii pivniţelor pline de aur lucitor ca faţa soarelui.

Săpătorii, cum deteră cu ochii de aurul cel strălucitor, bucuria lor; îndată trimise soli în oraş să cheme comisia, care era dusă la cină, ca să vie, să numere buţile şi să scoată comorile.

Dar pînă se adunaseră domnii, din care era alcătuită comisia aceea, la un loc, pînă se porniră şi sosiră, un izvor, care s-a iscat pe neaşteptate, umplu tustrele pivniţele cu apă.

Săpătorii, văzînd aceasta, prinseră degrabă a scoate apa, şi scoate azi, scoate mîine, scot mai multe săptămîni de-a rîndul, fără s-o mai poată găti de scos, căci pare că era lucru pocit, cu cît scoteau ei măi repede şi mai bărbăteşte, cu atît şi apa izvoria şi creştea mai tare.

Se vede că izvorul acela de apă era blăstămul lui Vodă, căci el a strîns comorile acelea şi le-a ascuns acolo, nu pentru lăcomia oamenilor, ci ca să aibă cu ce plăti vămile sau punţile în lumea ceealaltă.

De aceea şi comisia, văzînd de la o vreme că numai degeaba se muncesc oamenii cu scosul apei, puse să încuie din nou uşile, să astupe gurile pivniţelor şi se întoarse apoi cu nasul în pămînt şi cu buzele umflate de unde a venit.

Şi de-atunci şi pînă astăzi nimene nu s-a mai încumetat a destupa pivniţele acelea şi a scoate comorile, care se află într-însele.

Tradiţii poporane române din Bucovina, Bucureşti, 1895

TE-AR MAI PUTEA INTERESA