Editura Global Info / Literatură

Simion Florea Marian

Coroana îngropată

Multe şi mari neplăceri, neajunsuri şi daune au trebuit să mai sufere românii în timpurile trecute. Şi nici nu e mirare, după ce ţările locuite de dînşii erau hăţaşul tuturor popoarălor bărbare şi păgîne, care veneau din părţile răsăritului şi trecînd ca nişte locuste hămisite printr-însele pe ce puneau mîna pus era.

Şi românii de multe ori, văzînd că nu e alt chip de scăpare, luau tot ce aveau mai scump în spate şi apucau drumul spre codru, unica lor mîntuire la vreme de mare nevoie şi grea strâmtorare. Iar dacă avea vre un lucru mai scump, pre care nu-l putea sau se temeau să-l iee cu dînşii, îl îngropau într-un loc anumit în pămînt, nădăjduind că, întorcîndu-se cu timpul îndărăpt, îl vor dezgropa şi întrebuinţa ca şi mai nainte.

Însă nu numai poporul de rînd, ţăranii trebuiau să îndure astfel de neplăceri şi neajunsuri, ci adeseori chiar şi domnitorii lor.

Aşa i s-a întîmplat, după cum spun bătrînii, şi unui domnitoriu, care a locuit oarecînd în Siretiu, dar despre a cărui nume nu-şi mai poate aduce acuma aminte. Strîmtorat fiind adică într-o bună dimineaţă de cătră nişte duşmani şi ne mai avînd destul timp cînd să le iasă cu oaste înainte şi să se lupte piept la piept cu dînşii, bietul domnitoriu vrînd nevrînd trebui să-şi scape viaţa prin fugă.

Mai nainte însă de a apuca lumea în cap de răul liftelor celor rele, care voiau să puie mîna pe dînsul, căută să-şi ascundă oare-unde odoarele ce le avea, şi mai cu samă coroana domnească. Şi în graba cea mare, neaflînd un loc mai dosnic şi mai potrivit, le aruncă într-o fîntînă zidită şi încunjurată cu gratii de fier, care se afla în apropierea bisericei Sfînta Treime, acoperi apoi fîntîna cu lut şi cu ce-i mai veni în mînă, şi după aceea se porni şi se duse în treabă-şi, căci nu mai era timp de pierdut. Şi cum s-a dus, dus a fost pînă-n ziua de astăzi, căci nime n-a mai auzit de atunci că s-ar fi întors îndărăpt. Şi ne mai întorcîndu-se, poate comoara lui şi azi zace acolo, unde a aruncat-o, căci nime pînă acuma n-a cercat să descopere fîntîna şi s-o scoată, măcar că urma fîntînii aceleia şi astăzi se mai poate cunoaşte şi lesne ar fi de scos.

Tradiţii poporane române din Bucovina, Bucureşti, 1895

TE-AR MAI PUTEA INTERESA