Editura Global Info / Literatură

Simion Florea Marian

Dacii

(fragment)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aşa spuneau bătrânii că în Poiana-Mărului, care se află în munţii despre apus de la tîrgul de astăzi, Solca şi care e o şestină cam prăvălatică spre răsărit-amiază, de o întindere cam de trei sute de juguri, era pe timpul Dacilor un tîrguşor, în care se adunau aceştia de pe munţi şi opcini, cînd aveau ceva de vîndut ori de cumpărat.

Şi cum că într-adevăr a trebuit să fie în vechime un tîrguşor în această poiană se poate cunoaşte de pe mulţimea de urme de ziduri ce se mai văd şi astăzi. Iar urmele acestea se află mai ales spre muntele Scoruşet, care se hotărniceşte cu pământurile satului Monastirea Homorului.

Tot în Poiana-Mărului s-au mai aflat, vor fi acum vr-o câţiva ani de atunci, şi o mulţime de bani vechi de către o femee din satul Frumosul, anume Ana Dumbravă, care i-a arătat la mai mulţi oameni din satul său.

Sub muntele Smidovaticul, care e spre apus de la Poiana-Mărului şi se despărţeşte de dînsul numai prin apa Prislopului şi a Poienii-Mărului, de altă parte însă stă în legătură cu Ciumărna şi cu muntele Calul, se află două pivniţe foarte lungi, zidite cu lespezi foarte mari pătrate şi aşezate una peste dunga celeilalte.

Una dintre aceste două pivniţe, despre cari asemenea se zice că sunt. de pe timpul Dacilor, e cam de doi stînjeni de lată şi mai înaltă de cît statura unui om. În această pivniţă a intrat, înainte de vr-o cîţiva ani, Andreiu Furcal din Dragoşa cu o lumină aprinsă pînă la vr-o şapte prăjini de afund, dar, ştîngîndu-i-se lumina şi neputînd merge mai nainte, nu putu să-i dee de capăt.

Acuma pe pivniţele acestea, care sunt la gură înguste şi ai căror usciori erau făcuţi, după cum spun cei ce i-au văzut, din tîrşan (un fel de brad), pîrlit, au crescut o mulţime de copaci foarte mari şi groşi, şi de aceea nimene nu mai poate întră întrînsele.

În pivniţele acestea zice că-şi ţineau Dacii din Poiana-Mărului averile lor.

În apropierea pivniţelor, despre care mi-a fost vorba, s-a aflat, înainte de vr-o douăzeci-treizeci ani, o ladă cu bani la adîncime ca de un stînjen. Lada ceea era făcută din scînduri groase de brădău, cioplite numai din topor şi prinse la capete cu cuie asemenea de brădău. Scândurile erau albastre, un semn cum că lada a fost foarte de mult îngropată acolo, căci brădăul, dacă e îngropat afund în pămînt, nu putrezeşte degrabă, ci trăieşte mai multe sute de ani. Iar groapa, în care a fost pusă lada, se vede că a fost săpată cu o lopată, căci pe ladă s-a aflat şi o lopată de scorbură de brădău, care de asemenea era albastră.

Din oamenii aceia însă, care au aflat lada cea cu bani, nu s-a ales nimic, căci scurt timp după aceea s-au nenorocit şi au murit unul după altul. Se vede că banii puşi într-însa au fost necuraţi, adică blăstămaţi ca să n-aibă nime parte de dînşii afară de cel ce i-a îngropat.

Tot în părţile acestea şi anume pe Valea Dragoşei, care izvorăşte nu departe de Poiana-Mărului, s-au aflat înainte de treizeci-patruzeci de ani, un sfleder şi un topor de peatră. Toporul era pe de o parte ca topoarele de azi, pe de cealaltă parte însă era în forma unei cazmale.

Cînd s-a făcut fabrica de ciment din Valcău, tăindu-se o parte de pădure foarte veche, s-au aflat sub rădăcinele mai multor copaci urmele unui zid. Risipindu-se zidul acela s-a aflat o piatră pe care sta scris că acolo a fost un sat al Dacilor.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Tradiţii poporane române din Bucovina, Bucureşti, 1895

TE-AR MAI PUTEA INTERESA