Sănătate / Afecţiuni |
Afectiuni
Sindromul Menkes
Ce este sindromul Menkes?
Sindromul Menkes este o afectiune genetica care influenteaza modul in care organismul stocheaza si distribuie cuprul.
Sindromul Menkes este cauzat de o mutatie a genei ATP7A care implica slaba distributie a cuprului in intreg organismul. Cuprul se acumuleaza in anumite tesuturi, precum intestinul subtire si rinichii, in timp ce zone precum creierul si ficatul nu primesc suficient cupru.
Sindromul Menkes este o afectiune regresiva corelata cu cromozomul X, ceea ce inseamna ca mutatia genei ATP7A are loc asupra cromozomului X si afectiunea este de obicei mostenita genetic.
Barbatii sunt afectati de Menkes mai des decat femeile. Cam o treime dintre cazurile Menkes rezulta dintr-o mutatie spontana a genei, adica are loc fara avertizare si afectiunea nu este mostenita.
Sindromul cornului occipital este o forma mai putin severa a sindromului Menkes care debuteaza timpuriu in copilarie.
Care sunt simptomele sindromului Menkes?
Simptomele Menkes, care apar in timpul prunciei, includ dezvoltarea normala de 2 pana la 3 luni, urmata de o perioada de intarziere severa a dezvoltarii si o pierdere a abilitatilor de dezvoltare.
Alte simptome pot include:
• Par rar, cret si aspru
• Esecul cresterii
• Deteriorarea sistemului nervos
• Tonus muscular slab si deformarea trasaturilor faciale
• Accese de furie
• Temperatura corporala mai scazuta decat cea normala
• Oase friabile care pot genera fracturi
• Obraji durdulii, roz
Pronosticul pentru persoanele afectate de Menkes nu este bun, majoritatea copiilor cu afectiune mor in primii ani de viata.
Care este tratamentul pentru sindromul Menkes?
Cel mai frecvent tratament pentru Menkes este terapia de injectare a cuprului, dar studiile tratamentului prezinta rezultate amestecate. In general, cu cat mai devreme este administrat cuprul, cu atat sunt mai bune rezultatele.
De asemenea, persoanele cu mutatii ATP7A care nu opresc complet transportul cuprului in organism raspund mai bine la tratament decat cele la care mutatia a cauzat oprirea completa a activitatii.
In plus fata de terapia cu cupru, terapia fizica si ocupationala pot ajuta la maximizarea potentialului de dezvoltare, si nutritionistii pot recomanda cea mai buna dieta.
Sursa: NICHD, SUA