| Sănătate / Afecţiuni |
Afectiuni
Sindromul nefrotic la adulti
Ce este sindromul nefrotic?
Sindromul nefrotic este o afectiune marcata prin:
• nivele foarte inalte de proteine in urina, afectiune numita proteinurie
• nivele foarte scazute de proteine in sange
• edeme, in special in jurul ochilor, la picioare si la maini
• colesterol ridicat
Care sunt cauzele sindromului nefrotic?
Sindromul nefrotic rezulta din deteriorarea glomerulilor rinichilor – micutele vase de sange care filtreaza reziduurile si excesul de apa din sange si le trimite catre vezica urinara sub forma de urina.
Atunci cand glomerulii lucreaza corespunzator, ei previn pierderile in urina a proteinelor din sange.
Rinichii sanatosi permit trecerea in urina a mai putin de 1 gram de proteine zilnic. In sindromul nefrotic, glomerulii deteriorati permit o permeabilitate a proteinelor in urina de cel putin 3 grame de-a lungul a 24 de ore.
Ca rezultat al pierderilor proteice, sangele este deficitar. Cantitatile normale de proteine din sange sunt necesare pentru reglarea fluidelor in organism. Proteina actioneaza ca un burete pentru a absorbi fluidul in fluxul sanguin. Fluidul cauzeaza inflamare si umflare.
Sindromul nefrotic poate apare in multe boli. La adulti, cele mai raspandite cauze sunt nefropatia diabetica si nefropatia membranoasa.
La persoanele in varsta, cea mai raspandita cauza este amiloidoza. Prevenirea sindromului nefrotic se bazeaza pe controlarea acestor boli. Frecvent, totusi, cauza sindromului nefrotic este necunoscuta.
Cum este diagnosticat sindromul nefrotic?
Pentru a evalua afectiunea, doctorul va avea nevoie de esantioane de sange si de urina.
Un nivel ridicat de proteine in esantionul de urina poate indica sindromul nefrotic. Pentru a obtine masuratori mai precise, doctorul poate comanda colectarea de urina timp de 24 de ore.
Testele de sange pot indica nivele scazute de proteine. Daca deteriorarea rinichilor este avansata, produsele reziduale precum creatinina si azot ureic se pot depozita in sange.
Odata ce sindromul nefrotic s-a instalat, doctorul poate recomanda o biopsie a rinichilor – o procedura in care micute parti din rinichi sunt indepartate pentru examinare microscopica. Biopsia poate dezvalui boala care se afla la baza sindromului astfel incat doctorul poate stabili tratamentul. Daca persoana a suferit un timp de diabet si istoricul pacientului si testele de laborator se coreleaza cu nefropatia diabetica, biopsia este rareori necesara.
Cum se trateaza sindromul nefrotic?
In plus fata de legarea cu cauza care se afla la baza declansarii sale, tratamentul sindromului nefrotic se axeaza pe reducerea colesterolului ridicat, a presiunii sanguine si a proteinelor din urina prin intermediul dietei si/sau al medicatiei.
Doua grupe de medicamente pentru presiunea sanguina – inhibitoare ale enzimei ce converteste angiotensina (ACE) si blocante ale receptorilor de angiotensina (ARB) – protejeaza de asemenea rinichii prin reducerea proteinuriei.
Unele persoane pot beneficia de limitarea proteinelor din dieta in scopul reducerii construirii de materii reziduale in sange.
Sindromul nefrotic poate disparea odata cu tratarea cauzei de baza, in cazul in care aceasta este cunoscuta.
La adulti, in majoritatea situatiilor, cauza este o boala a rinichilor precum nefropatia membranoasa sau glomerulonefrita focala segmentara, boli care sunt tratate cu corticosteroizi, medicamente imunosupresoare, si in unele cazuri, cu agenti citotoxici. Din pacate, aceste tratamente nu aduc intotdeauna remisia sindromului nefrotic.
In functie de boala, cam jumatate dintre pacienti pot dezvolta boli cronice renale care progreseaza pana la boala renala in stadiu final. In aceste cazuri, rinichii isi pierd treptat abilitatea de a filtra reziduurile si excesul de apa din sange. Daca apare insuficienta renala, persoana va necesita dializa sau un transplant de rinichi.
Sursa: NIDDKD, SUA
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
