Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
Baladă
Prin crîngul străbătut de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună
Trecînd cu părul despletit.
Şi-n păru-i poartă o cunună
De mirt, şi mirtu-i veştejit...
— Copilă dragă, fiii cuminte
Şi fugi de dragoste în mai...
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Şi nu iubi în luna mai!...
Copilă dragă, fii cuminte...
Te-aşteaptă ceasul rău în cale
Pe înfloritele poteci,
Şi tot norocul vieţii tale
Se va întuneca pe veci...
Te-aşteaptă ceasul rău în cale...
Şi-atunci vei plînge-aşa,-n neştire,
Şi vei înnebuni de dor,
Nici n-o să afli liniştire,
Că nu e leac alinător,
Vei plînge singură,-n neştire...
Doar am iubit şi eu ca tine
În mai, şi n-am avut noroc!
Priveşte şi ia seama bine
Cum rătăcesc din loc în loc,
Doam am iubit şi eu ca tine...
Dar tu, copilă, fii cuminte
Şi fugi de dragoste în mai!
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Şi nu iubi în luna mai...
Copilă dragă, fii cuminte...
Prin crîngul luminat de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună:
Ea poartă părul despletit,
În păr i-atîrnă o cunună
De mirt, şi mirtu-i vestejit...