Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
După boală
Atâtea nopţi de zbucium şi veghere
Ce slab şi palid te-au făcut la faţă!
Ca un drumeţ din văi pierdu-te-n ceaţă
Te bucuri azi, că vezi că noaptea piere,
Şi cum întâia rază te răsfaţă
Pe frunte, dulce, sfântă mângâiere
A celui ce dă tuturor putere
Din nesecatul lui izvor de viaţă!
Ascultă ciocârliile departe
Cum trâmbiţează imnul biruinţei!
Jos, ară omul în sudoarea feţii.
Sus! Sus! Îmbracă platoşa credinţei
Şi-aruncă-te viteaz în toiul vieţii:
Iubeşte, cântă, luptă — pân' la moarte!