Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Elegie

În amintirea poetului I. Păun-Pincio

O, scump prieten, mă gândesc la tine
Şi-s ani de când ai fost uitării dat;
Nu ştiu de ce mereu în minte-mi vine
Surâsu-ţi bun şi-atâta de ciudat.

Şi răsfoind azi răvăşita-ţi carte,
Mă năpădesc, făcându-mă să plâng,
Miresme dulci de flori şi frunze moarte,
Parc-aş străbate într-un veşted crâng.

Parc-aş vedea iar toamna ce-ntârzie
Pe lunca fermecatului Siret,
Şi-aud cea de pe urmă poezie
Ce mi-o spuneai aşa duios şi-ncet.

Prieten mort, ţi-aduci aminte oare
De zilele seninei primăveri,
Când îndrăgeam un fluture, o floare,
Ca doi şăgalnici şi naivi truveri?

Ori, rătăcind pe lună prin alee,
Visam la vreo domniţă-ntr-un castel,
Balconu-mpodobit cu azalee
Şi scara de mătase către el?

Ţi-aduci aminte-acele sfinte zile
Când dibuiam întâiul ritm din vers?...
Tu te-ai oprit la colţul unei file...
Dar eu de-atunci, vai, câtă cale-am mers!

Ci de trăiai şi tu, era mai bine?
Nu eşti mai fericit acolo, mort?
N-ai fi urcat Calvarul ca şi mine,
Purtând pe umăr crucea care-o port?

N-ai fi văzut că cinstea-i vorbă goală,
Că totu-i fals şi sterp, n-ai fi văzut
Cum cel mai bun prieten te înşală
Cu cât mai mult în el te-ai încrezut?

Şi n-ai fi plâns, ca sub lumina stelei
La Getsemani, marele Isus,
N-ai fi strigat în spasmele-ndoielii:
"O, Eli, Eli!..." către Cel-de-sus?

O, mi-amintesc de ziua-ngropăciunii,
De drumul spre mormânt de la spital,
De steagul roşu ce-l purtau nebunii,
Cari tot aveau pe-atunci un ideal!

Căci inima ta nobilă şi mare
Şi sufletu-ţi profetic de artist
Crezuse-n noua lumii îndrumare
Şi-n înfrăţirea ce-a visat-o Christ!...

Dar când cu toţii-n cimitir intrară,
Nici chiar mormântul nu-ţi era săpat,
Şi s-au trudit groparii până-n seară
Ca să-ţi aştearnă cel din urmă pat...

Văd o ţărancă — e bătrâna-ţi mamă —
Cu fruntea rezemată de sicriu,
Nemaiputând decât abia să geamă
De mult ce-a plâns pe singurul ei fiu...

Iar când plecarăm, coborî o ceaţă
Ca un zăbranic mohorât şi greu,
Întocmai ca posomorâta viaţă
Pe care-ai dus-o tu, şi-o duc azi eu...

Te-am plâns atunci... nu te mai plâng acuma.
Din tot ce-am fost visat, m-aş mulţumi
Să mă-nvelească şi pe mine huma,
Să pot uita, să pot măcar dormi...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA