Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Eroică hotărîre

Monolog

Am doi prieteni, doi ştrengari,
Pereche n-au în ţara toată.
Cînd ne-ntîlnim, la zile mari,
Toţi trei, apoi, o facem lată.
La crîşmă-n colţ — e loc ştiut —
Ne-am întîlnit deunăzi iarăşi,
Şi-am chefuit şi-am petrecut,
Ca nişte vechi şi buni tovarăşi.

Dar între dînşii s-a iscat
O mică ceartă — literară,
Şi nu ştiu cum s-a întîmplat
Că se făcură foc şi pară.
De altfel, e un obicei
Al lor, de cîte ori se-mbată...
Dar azi erau ştrengarii mei
Mai îndîrjiţi ca niciodată.

Eu ştiu să beau şi să petrec
Şi cred că-i cea mai bună artă;
Aştept, şi ceasurile trec...
Ei nu mai contenesc din ceartă.
Deci, chipurile, să-i împac
M-amestec nechemat în sfadă,
Dar pîn' să prind de veste, zac
Întins pe trotuar în stradă.

Mă scol şi, spre ruşinea mea,
Mărturisesc, pornesc spre casă.
Ei spargă-şi capul dac-or vrea,
De-acuma prea puţin îmi pasă!

Dar cînd, în urmă, am aflat
Că vechii, bunii mei tovarăşi
În lipsa mea s-au împăcat
Şi au intrat în crîşmă iarăşi,
Atuncea mi-am jurat în gînd
Că toată viaţa, pîn' la moarte,
N-am să mai beau cu ei nicicînd,
Decît — cu fiecare-n parte...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA