Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Furtuna

A revenit albastrul mai!
Flori în grădină, flori pe plai
Şi flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Şi bun de ştrengărie...

Grivei, tovarăşul meu drag,
Nerăbdător aşteaptă-n prag
S-azvârl în colţ ghiozdanul...
I-e dor ca s-o pornim haihui:
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul!

O şterg de-acasă frumuşel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Şi satu-n colb se-neacă...
Intrăm în codru, şi Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Mă muşcă, sare, joacă...

Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt,
Îşi face mendrele; eu cînt,
Şi codrul lin răsună...
Pe sus trec leneş nouri grei —
Noi nici nu ne gândim la ei,
Şi doar aduc furtună!

Abia o creangă s-a mişcat,
Şi-n freamăt lung, neaşteptat,
Lumina-n zări se stinge...
Un roi de frunze joacă-n drum —
Tot codrul e-un vârtej acum,
Şi eu pornesc a plânge...

Alerg în jos, alerg în sus:
Am rătăcit, şi urme nu-s
Ori încotro m-aş duce!
Un fulger! — repede mă-nchin...
Ah, mii de duhuri negre vin
Şi vor ca să m-apuce...

Cad în genunchi, prins de fior...
Răzbubuind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă!
Zic Tatăl nostru, şi Grivei
Se uită ţintă-n ochii mei:
Şi el se roagă parcă...

Dar iată! cât ne-am închinat,
Un colţ de cer s-a luminat,
Şi codru-i plin de soare...
Ieşim voioşi la cîmp deschis
Şi-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA