Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
Fusul
E linişte-n chilia bătrînei, şi-nserează...
Sub vatră ţîrîeşte un greier nestatornic.
Îşi leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic,
Se-ntunecă chilia şi iar se luminează,
Şi-aleargă fusul spornic...
Topită de veghere, bunica toarce, toarce,
Cu minţile p-aiurea, cătînd la foc pierdută...
Şi, ca purtat în umbră de-o mînă nevăzută,
Tot fuge-n cercuri fusul şi tot mai iute stoarce
Din caier lîna mută...
Mîhnită stă Preasfînta sub candela de pază,
Se iroseşte-n aer cuceernic busuiocul ;
Pe vatră luptă-n umbră mocnit şi vînăt focul,
Înstreinatul greier sub vatră aiurează,
Schimbînd într-una locul.
Şi, ca-ntr-o vrajă, fusul se-nvîrte şi suspină...
Amurgu-ncet îşi cerne cenuşa obosită...
Bunica-ngîndurată zăreşte ca prin sită
Trecînd pe dinainte-i o viaţă în ruină
Şi-o lume părăsită...