Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
Imnul muncii
Acum începe munca cea spornică şi saltă
C-o grabă fericită dintr-o rotilă într-altă,
E-o spornică-nfrăţire de mii şi mii de fire,
Ca un acord armonic de încordate lire.
E-o goană de bobine, de roţi şi transmisioane,
Ce prind să se-nvârtească şi-ncep să se hârjoane.
Şi vuie toată casa de-asurzitoarea larmă.
Ici munţi albi de zăpadă se zdrumică, se sfarmă,
Pe roţile-nroşite ies norii albi de aburi;
Viu apa clocoteşte şi colcăie în jgheaburi;
Urzeala străvezie pe suluri se destramă;
Ici fără preget zboară suveica şi recheamă
Mereu tot alte fire ce se-ntreţes grăbite
În unda înspumată a pânzei înălbite,
Şi fabrica răsună de sfântul glas al muncii,
Al muncii ce hrăneşte şi mamele, şi pruncii.