Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
În parc
Ieri am găsit pe banca solitară
Din parc un biet mănunchi de flori trecute...
Sărmane flori! Ce mîini necunoscute
V-au strîns la piept şi-apoi vă aruncară?
La ce-ntîlnire mărturii tăcute
Mi-aţi fost? Ce ochi cuminţi ori plini de pară,
Privind la voi cu drag, se bucurară
Şi v-au uitat apoi aşa de iute?...
Săltau atîţia fluturi pe cîmpie
Cînd străluceaţi în roua dimineţii...
Ce v-aţi făcut mireasma timpurie?...
Ce triste-mi staţi acuma, şi zdrobite!
Nu vreau să plîng... O clipă-i visul vieţii...
Flori veştede, flori moarte, flori iubite!...