Ştefan Octavian Iosif

În treacăt

Pe ţărm, acolo, mică şi curată,
O casă cu fereşti strălucitoare...
În glastre rîde floare lîngă floare,
Iar printre flori un alb profil s-arată...

Căpşorul blond întraurit de soare
Se razemă de mîna dalbă... Iată!
Doi vineţi ochi în suflet mă săgeată:
Să fie numai o părere oare?

Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă...
O sărutare le trimit din fugă,
Căci trenul zboară iar, bătu-l-ar focul!

Stau trist la geam... Departe-n văi se pierde
Căsuţa albă cu podoaba-i verde...
...Şi poate-acolo m-aştepta norocul!