Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
La Luvru
Ce de popor în templul artei sfinte!...
Sub aste bolţi de veacuri consacrate
Mii de străini din ţări îndepărtate
Trec rătăciţi... Dar să luăm aminte...
Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-ngheţate,
Vechi pînze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalţă omeneasca minte...
E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...
În fund, senina Venus de la Milo...
— Dar ce te-ntorci şi nu m-asculţi, iubite?...
— Ce ochi albaştri! Cum o cheamă oare?