Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ştefan Octavian Iosif

    Lebăda

    Doarme tainica grădină,
    Şi departe, -asemeni unei
    Bărci de-argint rătăcitoare,
    Dusă lin de unda mută,
    Numai lebăda şe mişcă
    În singurătatea lunei,
    Singură purtînd solie
    Dintr-o lume dispărută.

    Mîndra apelor crăiasă
    Lunecă-n mişcări încete,
    Şi vîslind la întîmplare,
    Dată visurilor pradă,
    Leagănă pe-oglinda apei
    Basmul vechi al unei fete
    De-mpărat, mireasă tristă
    În vesmîntu-i de zăpadă.

    Şi cum îşi înclină gîtul
    De omăt şi trece printre
    Umbrele de sălcii triste,
    Ea visează-ntotdeauna
    Că palatele-i de aur
    Porţile-i deschid să intre
    În iatacurile mîndre
    Unde luminează luna...

    Astfel toată noaptea-şi poartă
    Palida-i melancolie.
    Lunecînd rătăcitoare,
    Pradă visurilor dată...
    Dorm palatele de aur
    Scufundate pe vecie...
    Tainic stuful doar suspină
    Lîngă ţărm: „A fost odată...”




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA