Ştefan Octavian Iosif

Lumea lor!

Când pisica nu-i acasă...

Doarme dus sfânt' Niculae
În vestminte argintii,
Dar ce colb e în odaie
Şi ce zarvă de copii!

Au rămas stăpâni în casă,
Toată lumea e a lor!
Unu-i cocoţat pe masă,
Altul joacă-ntr-un picior.

Uite popa cum îngână
Liturgia... Doi se bat.
Un ştrengar c-o vargă-n mână
Strigă parcă-i împărat!

O sprinţară de fetică
Se hlizeşte la oglindă...
Nu le pasă de nimică...
Dar ce tropot e în tindă?

Ca de ipsos stau de frică...
Oare cine-o fi intrat?
Ochii nimeni nu-şi ridică,
Nici chiar marele-mpărat!

Vântul fuse?... Cine este?
Ori vreunul din părinţi?
Ce tăcere-făr' de veste!
Smirna-s... diavolii de sfinţi!

În privaz, sfânt' Niculae
Doarme parcă nici nu ştie!
Numai colbul din odaie
Joacă-n raza aurie...