Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
O rază
Străin pierdut, pe lume fără parte,
Răznit de-ai tăi, de tot ce-ai scump departe,
În van ai blestema şi-n van ai geme:
Nu vor veni, în orele supreme,
Plîngînd încet pe nume să te cheme,
Nici să-ţi închidă ochii după moarte...
La ce amarul deznădejdei multe,
Zădărnicia unor lacrimi smulte,
Biet suflet gata să-şi pornească zborul?
Alină-ţi plînsul, potoleşte-ţi dorul
Şi-ntoarce-te spre-Atoteştiutorul:
El singur numai poate să te-asculte...
Precum pe văi se desprimăvărează,
Pe frunte blînd te-o mîngîia c-o rază
Ce va străbate-ntreaga ta fiinţă...
Atunci adoarme orice suferinţă.
Priviţi la ceruri cu recunoştinţă,
Căci Dumnezeu pe toţi ne are-n pază!