Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
Salcîmul
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumînare
Se luptă-n întuneric, tot scăpătîndu-şi zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniştea ploioasă...
Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fîlfăiri greoaie dasupra casei tale...
Se face iar tăcere... — şi te străbat fiorii:
Ne lasă şi cucorii!
„Fugiţi, fugiţi departe, întîrziate stoluri,
Să nu v-apuce-n cîmpuri îngheţul de la poluri!...”
Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,
Salcîmul de la poartă...