Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Sărbătoare

Duminică, — se face dimineaţă.
Pe ulicioara ninsă şi plină de-ntuneric
Doar crivăţul, unchieşul cel nebun,
Îşi face mendrele şi zburdă-n voie,
Tot grămădind zăpadă
În dreptul ferestruiei mici
Ca s-o astupe.
Dar ferestruia licăreşte vesel
Şi nu se lasă stinsă.

Acolo stă cizmarul meu.
Cu ochelarii vechi pe nas
El bate cuie la lumina lămpii,
Iar meşteriţa răscoleşte focul.
Dar unde-i ucenicul?
Hei, întrebaţi voi crivăţul ce joacă
Şi suflă nu se-ncurcă:
Pe ulicioara ninsă
De-un ceas se luptă amîndoi
Ca să dezgroape din zăpadă
Un coş înnămolit.

Cizmarul mermăie un cîntec
Bisericesc, pe nas,
Nevasta lui deretică prin casă,
Şi uşa se deschide mare.
Copilul intră plin de frig
Şi cu urechile-ngheţate,
Abia tîrînd pe urma lui
Burtosul coş împodobit
Cu fel de fel de bunătăţi din hală!
Trei pîni, verdeţuri berechet,
Şi-un chil de carne!
S-a întîmplat minunea asta rară
În casa bunului vecin!

Copilu-li suflă-n pumni, iar meşteriţa
Aşază pîinile după cuptor,
Se uită la moşneag şi — rîde.
Moşneagul, peste ochelari,
Se uită la copil, l-ameninţă
Cu degetul şi — rîde.
Ştrengarul mic se uită curios
La amîndoi — şi rîd toţi trei.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA