Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ştefan Octavian Iosif

    Scrisoare lui Goga

    De-acum te las pe tine şi pe-ai tăi
    Şi-Ardealul plin de cântec şi de jocuri,
    De mândre fete şi voinici flăcăi...
    Ştiu eu de mai revin pe-aceste locuri?

    Ce dor mi-era de ele — căci pe-aici
    Am petrecut, ca prunc odinioară!
    Te sperii când de pe trecut ridici
    Păienjenişul care-l înfăşoară...

    De-aş fi rămas ca tine, în Ardeal,
    Statornic stâlp al datinii străbune,
    Într-o căsuţă albă, sub un deal,
    Ferită de primejdii şi furtune;

    Să fi rămas acolo, să muncesc
    Înconjurat de oameni cumsecade,
    În albele cămăşi ce strălucesc
    Ca spuma de şuvoaie în cascade;

    Să fi rămas în casa de sub deal,
    De unde-n neguri vezi sclipind Carpaţii...
    Dar eu m-am dus, şi te-am lăsat, Ardeal,
    Ca un fugar mi-am părăsit eu fraţii.

    Şi ce frumos era să fi rămas
    Alăturea cu alţii şi cu tine.
    Să-nalţ şi eu pentru dreptate-un glas
    Şi să v-ajut în lupta pentru bine.

    Să stau şi eu de tine-alături azi,
    Şi eu ca tine să-mi încheg cântarea
    Din vuietul eroicilor brazi
    Ce strigă peste culmi redeşteptarea!

    Şi de scriam un vers mai avântat,
    Aprins de-obida silei seculare
    Şi eu de bună seamă-aş fi gustat
    Ce dulce-i pâinea temniţei maghiare...

    M-am dus — şi spune-mi tu ce-am folosit
    Pe unde-am fost, cât am umblat prin lume?...
    Azi m-aş întoarce, însă obosit,
    Înfrânt şi trist... Dar vremea ta acum e!

    Rămâi tu dar acolo unde eşti,
    Să-mbărbătezi şi să măngâi poporul...
    Tu ai să lupţi, tu ai să biruieşti
    Şi-n cântecele tale-i viitorul.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA