Ştefan Octavian Iosif

Steaua

Străluce sus aşa tăcută
Şi parcă, izvorînd scîntei,
Vrea să pătrundă printre storuri...
Ah, cîte visuri, cîte doruri
Încred în taina ei!

Ca un prietin de departe,
Departe-n veci, şi-n veci străin,
Stau şi-o pîndesc în fapt de sară
La geam acolo să-mi răsară.
Senină din senin...