Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ştefan Octavian Iosif

    Toamnă

    Te uită, frunza pică irosită,
    Şi vântul geme prohodind departe!
    Puţină vreme încă ne desparte
    De iarna tristă, prea curând sosită!...

    Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
    Pădurea noastră tace părăsită:
    Eu singur cânt cu vocea obosită
    Şi trec prin încăperile-i deşarte...

    S-au dus privighetorile măiestre;
    Pustiu e cuibul blândei turturele...
    Ah, unde-i şuierul mierliţei sure!

    Pierdut din stolul mândrei lor orchestre,
    Ce trist răsună cânturile mele
    În liniştea adâncă din pădure...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA