| Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Octavian Iosif
Visază codrul
– Un simbol –
Înfiorat din vreme-n vreme
De-o aurire de furtună,
Bătrînul codru-n miez de noapte
Visază sub argint de lună
Şi, socotindu-şi, parcă, frunza
Nenumărată-n vis, răsună,
Însufleţit de mii de şoapte.
Sub vraja mîndrei nopţi de vară,
În ceasul tainei, cine ştie
Ce năluciri nu-i trec prin minte!
Ce fermecată feerie,
Eresuri şi minuni păgîne
Din sfînta lui copilărie
De care-abia-şi aduce-aminte...
De palidul păstor lunatic
Din ceaţa nopţilor tăcute
Îi sună-n vis ca o poveste...
Deodată-n urma unei ciute
Răsare-n luminiş Diana,
Şi-n adîncimi necunoscute
Se prăpădeşte fără veste...
Suspină apele sfioase
În fund de peşteri depărtate
Şi plîng în şipote sonore...
La pîndă, răzemaţi pe coate,
Stau satirii şi zic din naiuri;
Pe-alocuri, unde luna bate,
Uşoare nimfe saltă-n hore...
Convoi de umbre diafane
Plutind măreţ se risipeşte
Departe-n liniştea de mituri...
Dar ce blestem divin voieşte
Să rumpă farmecul visării?...
Ce vuiet surd se-nalţă, creşte,
Ameninţînd din răsărituri?...
Deodată-şi zguduie bătrînul
Din somn puternica-i coroană!
De plîns amar, de hohot jalnic
Huieşte antica poiană:
Călări pe cai sirepi, sălbatici,
Punîndu-i visele pe goană,
Vin barbarii-n potop năvalnic!
Şi clocoteşte codrul!...
Iată-l, se zbuciumă1, se-ndoaie, geme,
Bătut de neagra vijelie...
Încearcă-n urmă multă vreme
Bătrînul uriaş s-adoarmă,
Şi-ncearcă-n van să-şi mai recheme
Trecutu-i plin de poezie!
...Tăcută azi în nopţi de vară
Pe luminişuri luna bate,
Dar nimfe nu mai saltă-n hore...
Şi-n fund de peşteri depărtate
Doar apele îngînă tainic
Legende vechi din vremi uitate
Şi plîng în şipote sonore...
Note
1. În Poezii (1908): se zbucium.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
