Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Zadarnic!

Senina Dimineaţă pătrunde-n casa mută,
S-apropie de patul poetului cu teamă;
S-aplecă, şi obrajii cei palizi îi sărută.
Şoptindu-i la ureche, la visuri nouă-l cheamă:

— E primăvară nouă, copile, primăvară!
N-auzi tu rîndunica la geamurile tale?
N-auzi pe-nvăpăiatul Pegas zburdînd la scară.
Nerăbdător să zboare pe necuprinsa cale?

E primăvară nouă... Covor de flori s-aşterne;
În cer e zvon de clopot şi glas de ciocîrile.
Viaţa-şi rennoieşte izvoarele-i eterne,
Şi-i beată lumea-ntreagă de-atîta veselie!...

Poetul n-o ascultă; rămîne surd la şoaptă:
Pleoapele-s căzute şi mîinile-ngheţate...
Zadarnic, jos, la scară, Pegas îl mai aşteaptă,
Zadarnic muşcă frîul şi din copită bate —
Zadarnic!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA