Editura Global Info / Literatură |
Ştefan Petică
Pe aripa zefirului
Şăgalnic adie zefirul, şoptind o poveste uşoară şi dulce, povestea iubirii zvăpăiate ce se desprinde viu din cadrul copilăriei mele.
Este un ungher de ţară pe care-l văd adeseori, deşi l-am părăsit de mult: acolo îmi petrec eu nopţile. Nu bine am închis ochii, şi vine o rază din stele de mă fură din lumea prozei. Trupul meu doarme somn greu: e obosit de muncă, dar eu, sufletul, mă simt uşor ca un fulg şi zbor... zbor sprinten prin regiuni muiate în splendoarea prafului de stele şi argintul râurilor, cari şoptesc cântece de dragoste în nopţile cu lună, poleieşte calea eterică a visului meu.
Mă duc, mă duc cu gândul şi ajung într-o grădină măiastră. Pun piciorul pe un pământ vânat de sărutările fierbinţi ale soarelui şi de sărutările stranii ale stelelor.
E un pământ ciudat, un pământ care a simţit, a iubit, a cântat, a visat cu poeţii, cu amanţii, cu visătorii... un pământ care a absorbit razele vii din ochii mari şi negri ce turbură şi dau fiori.
E un pământ care, pătruns de melodia dulce a poveştilor din copilărie, o cântă în fiecare noapte acelor care ştiu să asculte şoaptele zânelor.
În fund sunt mălinii cu frunze întunecate, sub cari am plâns în serile triste, sunt mălinii cari mai păstrează în freamătul lor ecoul pierdut al sărutărilor pătimaşe, sunt mălinii pe ale căror frunze sclipeşte încă roua dimineţilor de fericire uşoară, sunt mălinii ale căror frunze întunecate cântă povestea gravă a morţii unui suflet...
Acolo am trăit o viaţă. Adeseori trecut-am pe dunga luminoasă a cărării, alături de iubită. Ea păşea ca-n vis pe pământul înfiorat de splendoarea nopţii lunare şi capul ei micuţ şi drag se lasă galeş pe pieptul meu de tânăr. Aspiram în valuri mici răsuflarea ei caldă de patimă şi sufletele noastre cântau o cântare numai de noi înţeleasă, o cântare hieratică, sfântă, cântarea stelelor de argint pe care a plutit divinul suflet al lui Gogol.
Când amintirile acestea prind să zboare în văzduhul vrăjit, natura întreagă devine o liră imensă, şi Ossian începe să cânte, şi cântă...