Afaceri / Finanţe |
Strategie de politică monetară
Engleză: monetary policy strategy
Ansamblul de criterii şi proceduri ce stau la baza adoptării, implementării şi comunicării deciziilor băncii centrale care vizează atingerea obiectivului fundamental al politicii monetare. Principalele tipuri de strategii de politică monetară sunt: (i) ţintirea cursului de schimb, (ii) ţintirea agregatelor monetare, (iii) ţintirea inflaţiei. În contextul ţintirii cursului de schimb, ancora nominală a politicii monetare o constituie valoarea ratei de schimb a monedei naţionale faţă de o monedă aparţinând unui partener comercial important, care înregistrează o rată scăzută a inflaţiei. În funcţie de gradul de flexibilitate a cursului de schimb şi de fermitatea angajamentului autorităţii monetare vis-a-vis de evoluţia cursului, regimul are o mare varietate de forme (curs de schimb fix, curs de schimb ajustabil conform unei traiectorii prestabilite, curs de schimb cu bandă orizontală sau ajustabilă etc.). Un caz extrem al regimurilor cursului de schimb îl constituie consiliul monetar, în cadrul căruia banca centrală este obligată să schimbe moneda naţională contra valută la cursul de schimb fix stabilit prin lege, ori de câte ori publicul solicită; consiliul monetar impune ca baza monetară să fie acoperită în proporţie de peste 100 la sută cu rezerve valutare, constrângând la maximum operaţiunile discreţionare ale autorităţii monetare. În contextul agregatelor monetare, banca centrală utilizează în mod explicit un agregat monetar drept ancoră nominală (obiectiv intermediar) în vederea atingerii obiectivului de inflaţie; această strategie are ca fundament existenţa unei relaţii relativ stabile între stocul de bani din economie şi valoarea nominală a PIB.
Termeni înrudiţi: ţintirea directă a inflaţiei. (BNR)