Sănătate / Ştiinţa şi sănătatea |
Stresul din copilărie ar putea remodela ADN-ului creierului
Primii ani de viaţă joacă un rol crucial în formarea creierului uman. Noi cercetări sugerează că experienţele noastre ar putea, de asemenea, influenţa schimbări la nivel genetic, în neuroni.
Un nou studiu a descoperit că, la animalele de laborator, atunci când puii sunt neglijaţi de mamele lor, se declanşează "sărituri" ale unor gene în celulele creierului lor.
Aceasta indică procese similare la om şi ar putea ajuta la explicarea dezvoltării anumitor tulburări neurologice.
Este cunoscută capacitatea anumitor gene de a se copia şi de a migra dintr-o secţiune în alta.
Aceste secţiuni de cod, numite transpozoni, pot produce un mozaic de celule vecine care, din punct de vedere tehnic, au hărţi genetice uşor diferite, chiar dacă aparţin aceluiaşi individ.
Se afirmă că ADN-ul este ceva stabil şi neschimbat, dar în realitate este mult mai dinamic. Se pare ca în celule sunt gene capabile să se copieze şi să se deplaseze, ceea ce înseamnă că ADN-ul se schimbă.
Faptul că acest lucru se întâmplă în celulele creierului în timp ce cresc şi se divid este de asemenea bine stabilit. Secvenţele numite elemente nucleare cu lungimi mari (LINEs) îşi schimbă poziţiile în divizarea celulelor hipocampului.
În ultimii ani, o atenţie semnificativă a fost acordată înțelegerii modului în care modificările externe "epigenetice" ale ADN-ului uman pot fi rezultatul condiţiilor de mediu.
Cercetătorii au investigat modul în care o secvenţă numită retrotranspozon LINE-1 a fost copiată şi mutată în celulele ce se divid din hipocampusul puilor din laborator. Apoi au privit cum mamele şi-au crescut puii pe o perioadă de două săptămâni.
Analizând celulele hipocampului, s-a găsit o relaţie clară între tipurile de îngrijire primite şi numărul de copii ale LINE-1. Cu cât este mai rău ingrijit, cu atât genele s-au copiat şi s-au mutat mai mult.
La o analiză mai atentă, s-a descoperit că principalii responsabili au fost factorii epigenetici.
Spre deosebire de alţi transpozoni, copii ale LINE-1 au fost marcate mai puţin cu o grupare metil, semnătura unei editări epigenetice.
Această constatare este de acord cu studiile de neglijare din copilarie, care arată, de asemenea, modele modificate de metilare a ADN-ului pentru alte gene.
Exact ce înseamnă acest lucru pentru oameni este o chestiune pentru studii viitoare, dar este un semnal că experienţele din copilărie ar putea fi destul de puternice pentru a avea efect până la nivelul genelor noastre.