| Sănătate / Anatomie şi fiziologie |
Structura mușchilor scheletici
Mușchiul scheletic1 este considerat un organ al sistemului muscular.
Structura mușchilor scheletici. Foto: National Cancer Institut
Fiecare organ sau mușchi este format din țesut muscular2 scheletic, țesut conjunctiv3, țesut nervos și țesut sanguin sau vascular4.
Mușchii scheletici variază considerabil în mărime, formă și aranjamentul fibrelor. Acestea variază de la fire extrem de mici, cum ar fi mușchiul stapediu al urechii medii5, până la mase mari, cum ar fi mușchii coapsei.
Unii mușchi scheletici sunt lați ca formă, iar alții îngusti. La unii mușchi fibrele sunt paralele cu axa lungă a mușchiului; în unele converg către un atașament îngust; iar în unele sunt oblice.
Fiecare fibră musculară scheletică este o singură celulă musculară cilindrică. Un mușchi scheletic individual poate fi format din sute, sau chiar mii, de fibre musculare strânse împreună și învelite într-un înveliș de țesut conjunctiv.
Fiecare mușchi este înconjurat de o teacă de țesut conjunctiv numită epimisium6. Fascia7, țesut conjunctiv din afara epimisiumului, înconjoară și separă mușchii.
Porțiuni ale epimisiumului se proiectează spre interior pentru a împărți mușchiul în compartimente. Fiecare compartiment conține un mănunchi de fibre musculare.
Fiecare mănunchi de fibre musculare se numește fascicul și este înconjurat de un strat de țesut conjunctiv numit perimisium8. În cadrul fasciculului, fiecare celulă musculară individuală, numită fibră musculară, este înconjurată de țesut conjunctiv numit endomisium9.
Celulele musculare scheletice (fibre), ca și alte celule ale corpului, sunt moi și fragile. Învelișul de țesut conjunctiv oferă suport și protecție celulelor delicate și le permite să reziste forțelor de contracție10. Acoperirile oferă, de asemenea, căi pentru trecerea vaselor de sânge și a nervilor.
În mod obișnuit, epimysium, perimysium și endomysium se extind dincolo de partea cărnoasă a mușchiului, burta sau gaster, pentru a forma un tendon11 gros asemănător unei frânghii sau o aponevroză12 largă, în formă de foiță.
Tendonul și aponevroza formează atașamente indirecte de la mușchi la periostul oaselor sau la țesutul conjunctiv al altor mușchi. De obicei, un mușchi se întinde pe o articulație și este atașat de oase prin tendoane la ambele capete. Unul dintre oase rămâne relativ fix sau stabil, în timp ce celălalt capăt se mișcă ca urmare a contracției musculare.
Mușchii scheletici au o cantitate abundentă de vase de sânge și nervi. Acest lucru este direct legat de funcția primară a mușchiului scheletic, contracția. Înainte ca o fibră musculară scheletică să se poată contracta, trebuie să primească un impuls de la o celulă nervoasă.
În general, o arteră13 și cel puțin o venă însoțesc fiecare nerv care pătrunde în epimisiumul unui mușchi scheletic.
Ramurile nervoase și ale vaselor de sânge urmăresc componentele țesutului conjunctiv ale mușchiului unei celule nervoase și cu unul sau mai multe vase de sânge minuscule numite capilare14.
Note
1. Acest tip de mușchi este atașat de os și este responsabil pentru mișcările scheletice. Porțiunea periferică a sistemului nervos central (SNC) controlează mușchii scheletici. Acești mușchi sunt sub control conștient sau voluntar. Unitatea de bază este fibra musculară cu mulți nuclei. Aceste fibre musculare sunt striate (avand dungi transversale) si fiecare actioneaza independent de fibrele musculare vecine.
Principalele funcții generale ale mușchiului scheletic sunt: mișcarea, producerea de căldură și postura. Cele cinci caracteristici funcționale ale țesutului muscular sunt: 1. Iritabilitate-capacitate de a răspunde la un stimul. 2. Conductivitate-capacitate de a transmite impulsuri. 3. Extensibilitate-capacitate de a se întinde. 4. Elasticitate - capacitatea de a relua lungimea anterioară atunci când forța de întindere este îndepărtată. 5. Contractibilitate-capacitate de scurtare.
2. Sistemul muscular este compus din celule specializate numite fibre musculare. Funcția lor predominantă este contractibilitatea. Mușchii, acolo unde sunt atașați de oase sau organe interne și vasele de sânge, sunt responsabili de mișcare. Mișcarea internă implică contracția și relaxarea mușchilor care fac parte din viscere; mișcarea externă se realizează prin contracția și relaxarea mușchilor care sunt atașați de os. Există trei tipuri de mușchi: scheletici, netezi și cardiaci. Țesutul muscular primește o cantitate bogată de sânge care este transportat de artere în substanța mușchiului. Majoritatea arteriolelor sunt paralele cu fibrele musculare și se ramifică în capilare în unghi drept în fibre.
3. Țesutul de susținere sau cadru al corpului, format din substanță fibroasă și fundamentală cu celule mai mult sau mai puțin numeroase de diferite feluri; este derivat din mezenchim, iar acesta la rândul său din mezoderm; soiurile de țesut conjunctiv sunt: areolar sau lax; adipos; dens, regulat sau neregulat, alb fibros; elastic; mucoasa; și țesut limfoid; cartilaj; și os; sângele și limfa pot fi considerate țesuturi conjunctive a căror substanță fundamentală este un lichid. Sarcoamele apar în țesutul conjunctiv.
4. Transportă moleculele de nutrienți și oxigen către celule și deșeurile metabolice departe de celule. Țesutul vascular este considerat țesut lichid. Conține celule care funcționează în apărarea organismului și în coagularea sângelui.
5. Se compune din timpanul urechii (timpanul sau membrana timpanica) si, dincolo de acesta, o cavitate. Această cavitate este conectată printr-un canal (Trompa lui Eustachio) la faringe (nazofaringe). Trompa lui Eustachiu permite presiunii gazului din cavitatea urechii medii să se adapteze la presiunea aerului extern (deci, pe măsură ce coborâți într-un plan, trompa lui Eustachie se deschide când urechile tale „se deschid”). De asemenea, cavitatea urechii medii conține un lanț de 3 oase mici (ossicule) care leagă timpanul de urechea internă. Osiculele sunt numite (nu Nina, Pinta și Santa Maria, ci) malleus, incus și stapes. În concluzie, urechea medie comunică cu faringele, se echilibrează cu presiunea externă și transmite vibrațiile timpanului urechii interne.
6. Țesut conjunctiv grosier, neregulat, care înconjoară întregul mușchi.
7. Un țesut conjunctiv, care este materialul de ambalare al corpului. Acesta învelește mușchii, oasele și articulațiile și ne ține împreună susținând structura corpului și dându-ne forma. Fascia organizează și separă: oferă protecție și autonomie mușchilor și viscerelor individuale. Ea unește și leagă aceste entități separate și stabilește relații spațiale. Din punct de vedere chimic, colagenul din fascie îi permite să se schimbe.
8. Strat de țesut conjunctiv care înconjoară fasciculul unui mușchi.
9. Țesut conjunctiv delicat care înconjoară sarcolema unei celule musculare.
10. Condiție în care un mușchi își scurtează lungimea în stare de repaus. Există două tipuri de contracție 1. Contracția izotonă apare atunci când mușchii devin mai scurti și mai groși ca atunci când ridicați o greutate și tensiunea rămâne aceeași.
2. Contracția izometrică apare atunci când tensiunea crește, dar mușchii rămân la o lungime constantă ca atunci când împingem împotriva unui perete.
11. Țesut dur, fibros, asemănător cordonului, care conectează mușchiul de os sau de altă structură, cum ar fi un glob ocular. Tendoanele ajută osul sau structura să se miște.
12. Benzi plate și largi de țesut care țin un mușchi de altul sau de periost (acoperirea osului).
13. Arterele sunt vase care transportă sângele departe de inimă. Arterele pulmonare transportă sânge dezoxigenat de la inimă la plămâni; toate celelalte artere transportă sânge oxigenat de la inimă către toate celelalte părți ale corpului. Arterele și venele au pereți formați din trei straturi:
1. Tunica intimă: compusă dintr-un singur strat de celule endoteliale
2. Tunica medie: formată din mușchi neted
3. Tunica adventicia: compusă din țesut conjunctiv fibros alb În artere, aceste trei straturi sau tunicile înconjoară un miez gol cunoscut sub numele de lumen prin care curge sânge. Arterele sunt mai groase și mai puternice decât venele cu două proprietăți majore: elasticitate și contractilitate.
14. Cel mai mic tip de vas de sânge. Un capilar conectează o arteriolă (artera mică) la o venulă (venă mică) pentru a forma o rețea de vase de sânge în aproape toate părțile corpului. Peretele unui capilar este subțire și cu scurgeri, iar capilarele sunt implicate în schimbul de fluide și gaze între țesuturi și sânge.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
