| Sănătate / Anatomie şi fiziologie |
Structura țesutului osos
Există două tipuri de țesut osos1: compact și spongios. Numele implică faptul că cele două tipuri diferă ca densitate sau cât de strâns este împachetat țesutul.
Structura țesutului osos.
Există trei tipuri de celule care contribuie la homeostazia2 osoasă. Osteoblastele sunt celule care formează oase, osteoclastele se resorb sau descompun osul, iar osteocitele sunt celule osoase mature. Un echilibru între osteoblaste și osteoclaste menține țesutul osos.
Os compact
Osul compact3 este format din osteoni strâns împachetate sau sisteme haversian4. Osteonul constă dintr-un canal central numit canal osteonic (haversian), care este înconjurat de inele concentrice (lamele) ale matricei. Între inelele matricei, celulele osoase (osteocitele) sunt situate în spații numite lacune5. Canalele mici (canaliculi)6 iradiază de la lacune către canalul osteonic (haversian) pentru a asigura căi de trecere prin matricea dura. În osul compact, sistemele haversian sunt împachetate strâns împreună pentru a forma ceea ce pare a fi o masă solidă. Canalele osteonice conțin vase de sânge care sunt paralele cu axa lungă a osului. Aceste vase de sânge se interconectează, prin intermediul canalelor perforante, cu vasele de pe suprafața osului.
Os spongios
Osul spongios este mai ușor și mai puțin dens decât osul compact. Osul spongios este format din plăci (trabecule)7 și bare de os adiacente unor cavități mici, neregulate, care conțin măduvă osoasă roșie8. Canaliculele se conectează la cavitățile adiacente, în loc de un canal haversian central, pentru a primi aprovizionarea cu sânge. Poate părea că trabeculele sunt aranjate într-o manieră întâmplătoare, dar sunt organizate pentru a oferi o rezistență maximă similară cu bretele care sunt folosite pentru a susține o clădire. Trabeculele osului spongios urmează liniile de stres și se pot realinia dacă direcția stresului se schimbă.
Note
1. Cuprinde scheletul corpului, care susține și protejează părțile și organele subiacente ale țesuturilor moi și servește, de asemenea, ca atașamente pentru mușchii scheletici. Matricea intercelulară a țesutului conjunctiv este calcifiată prin depunerea de săruri minerale (cum ar fi carbonatul de calciu și fosfatul de calciu). Calcificarea osului conferă o mare rezistență. Întregul schelet este compus din țesut osos.
2. O stare de echilibru între toate sistemele corpului necesare pentru ca organismul să supraviețuiască și să funcționeze corect. În homeostazie, nivelurile corpului de acid, tensiunea arterială, zahărul din sânge, electroliții, energia, hormonii, oxigenul, proteinele și temperatura sunt ajustate în mod constant pentru a răspunde la schimbările din interiorul și din exteriorul corpului, pentru a le menține la un nivel normal.
3. Osul compact este o structură continuă, densă, dură, în care spațiile pot fi distinse doar cu ajutorul unui microscop.
4. Canalul sau sistemul numit după Clopton Havers (1650-1702), un anatomist englez, care a descris pentru prima dată structura țesutului osos. Mai jos este sistemul Haversian al osului (bazat pe femur) 1. Diafiza (diafază principală) 2. Metafiza (capătul diafizei) 3. Epifiza (are centru separat de creștere a osului) 4. Os compact 5. Cavitatea medulară (cu trabecular, os spongios și măduvă) 6. Vas de sânge (măduvă osoasă) 7. Lamele inter-Haversiene 8. Osteocitul în lacune 9. Canalul central al sistemului Haversian 10. Periostul
5. Cavități minuscule dintre larnele sau inele de os compact care conțin celule osoase.
6. Canale mici din os compact care leagă lacune între ele.
7. Țesut conjunctiv fibros; prelungirea capsulei unui ganglion limfatic.
8. Țesutul moale, asemănător unui burete, din centrul majorității oaselor. Produce globule albe, globule roșii și trombocite.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
