| Nutriţie / Plante și produse din plante |
Tămâia
Cunoscută şi sub numele englezesc de frankincense, care vine din francezul “franc encens”, deoarece a fost mai intâi utilizată în Franţa în industria parfumurilor şi esenţelor, sau după numele folosit mult în antichitate, olibanum, tămâia este o răşină obţinută de la arborii Boswellia.
Arbore de Boswellia sacra. Foto: Mauro Raffaelli/Wikipedia(CCA-SA 3.0)
Alte denumiri
Tămâia mai este întîlnită şi sub numele de: Frankincense, Olibanum, Ru Xiang, luuban, Dhoop.
Extragere
Tămâia se obţine de la mai multe tipuri de arbori din genul Boswellia: Boswellia sacra, B. carteri, B. thurifera, B. frereana, B. bhaw-dajiana.
Pentru a obţine tămâia, se crestează scoarţa arborilor şi se lasă să iasă în afară răşina, care se întăreşte. Aceste răşini întărite se numesc lacrimi. Compoziţa lor este de 65% răşini, ulei volatil 6%, gumă solubilă 20%, bassorin 6%. Răşinile sunt compuse din acid boswellic şi alibanoresin.
Diferenţele de sol şi climă pot crea mai multe tipuri de răşină, chiar de la aceeaşi specie de arbori.
Calitatea tămâiei este dată de culoare, puritate, aromă, vârstă şi formă. Răşinile mai opace sunt mai bune. Răşina cea mai fină este produsă în Somalia, de-a lungul coastei de nord. Tipurile Silver şi Hojari sunt considerate cele mai valoroase.
Are o istorie îndelungată, de mai mult de 5000 de ani, în special în Peninsula Arabică şi în Africa de Nord.
Utilizare
Este utilizată în parfumerie, aromoterapie şi uneori pentru îngrijirea pielii. Uleiul esenţial este obţinut din răşina uscată prin distilare cu vapori. În compoziţia sa intră monoterpene 75%, sesquiterpene, monoterpene, sesquiterpenoli, cetone. Este parţial solubilă în alcool.
Tămâia este o răşină comestibilă şi este folosită în medicina tradiţională din Asia pentru digestie şi piele. Pentru consumul intern se recomandă să fie translucidă, fără impurităţi, de culoare neagră sau maro.
În medicina ayurvedică, tămâia a fost folosită de sute de ani pentru tratarea artritei, pentru vindecarea rănilor, întărirea sistemului hormonal feminin şi purificarea aerului. Pare să aibe aceleaşi efecte ca şi Balsamul de Peru şi Balsamul de Tolu.
Pentru tratarea colitei ulcerative, a astmului şi a artritei reumatoide, deşi există unele studii, nu există încă suficiente dovezi de eficacitate.
Există de asemenea un studiu care arată că fumul de tămâie ameliorează depresia şi anxietatea la animalele de laborator, prin compusul chimic acetat de incensole.
Un studiu cu extract îmbogăţit de tămâia a arătat ameliorarea semnificativă a osteoartritei în mai puţin de şapte zile. Alt studiu a arătat că uleiul de tămâie pare a distruge celulele canceroase din vezica urinară.
Vaporii de tămâie sunt utili în bronşite, răceală, tuse şi pierderea vocii.
Uleiul se foloseşte în masaj, sau diluat, în apa de baie. Poate fi adăugat la diverse creme şi loţiuni. Se amestecă bine cu ulei de bergamotă, lămâie, portocală, pin, lavandă.
Lacrimi de tămâie. Foto: Peter Presslein/Wikimedia Commons
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
