Traian Demetrescu

În ochii lui

Am o icoană în părete:
În linii şterse-i zugrăvit,
Murind, cu ochii către ceruri,
Divinul răstignit.

La ea se închinau odată
Părinţii mei... şi se rugau;
De-asupra ei, la zile sfinte,
O candelă ardea...

Eu-am pierdut de mult credinţa
Şi semnul crucei l-am uitat...
Dar uneori, privind icoana,
Mă simt înduioşat.

E-atît senin şi resemnare
Pe chipul blîndului Isus,
Şi-atîta pietate-artistul
În ochii lui a pus;

Că-nvăţ, uitîndu-mă spre dînşii:
Oricît cu lumea de-ai lupta,
S-o-nvingi sau s-o urăşti... mai bine
S-o ştii în veci ierta!