Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Traian Demetrescu

    Lui Eminescu

    Cu prilejul morţii sale


    Şi nu mai eşti! ... O groapă sub rînjetele-i crunte
    Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte!
    Şi după cum în viaţă a fost eternu-ţi dor:
    Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!

    Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
    Puzderii de zăpadă desupră-ţi o s-aştearnă;
    Şi vara o să-ţi cânte cu freamătul său trist,
    Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Christ!

    Când moartea-ţi mă cuprinse de plângeri fără margini,
    Erai cu mine-alături: în veşnicile-ţi pagini!
    Te-am înţeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
    Că poarta nemuririi chiar moartea ţi-a deschis!

    Dormi!... Ţeasta ta o-ncape un biet coşciug de scânduri,
    Ea, ce-a-ncăput în viaţă un univers de gînduri!...
    O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
    Etern poet! căci numai pentru cei morţi eşti mort!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA