Traian Demetrescu

O minune

Ţăranii-mi spun, cinstiţi la vorbă,
Că-s oameni drepţi şi buni:
„Pădurea asta e vestită,
Vestită în minuni!...

Atîţia suferinzi făcut-a
De viaţă s-aibă parte,
Cînd se credeau ajunşi aproape
De ne-ndurata moarte.

Din multe locuri depărtate,
Vin oameni ca s-o vază,
Şi de mîndreţea-i fără seamăn,
Adînc se minunează!"

Ascult şi-ncep să cred ca dînşii
Minunile aceste,
Cum un copil se-nfiorează
De ori-ce şi ce poveste.

Dar aşi voi să-ntreb pe unul,
— El singur doar mi-o spune,
Dac-ar putea ca să mai facă
Pădurea o minune:

Să-mi risipească stolul negru
De nopţi şi zile rele,
Şi să-mi redea nemărginitul
Iluziilor mele!...

Solca, 1895