Traian Demetrescu

Zdrenţurosul

Tu nu mă poţi iubi pe mine:
Tu eşti frumoasă, eu... frumos;
Dar tu eşti bine îmbrăcată.
Şi eu un zdrenţuros.

Tu n-o să te opreşti o clipă
Durerea mea să mi-o asculţi;
Tu treci în faietonu-ţi mîndru,
Eu prin noroi, desculţ.

Şi n-o să-mi fie dat norocul
Odată să te chiem pe nume,
Tu-mi pari din visuri că faci parte,
Pe cînd eu sînt din lume.

Oh, cerul este plin de soare,
Pămîntu-i plin de frumuseţe...
Dar pentru ce nu-i fericită
O inimă sub zdrenţe?