| Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Andrii-Popa
Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Şi cu peptul dezvălit?
Andrii-Popa cel vestit!1
Şepte ani cu voinicie
Şi-au bătut joc de domnie
Şi tot pradă nencetat,
Andrii-Popa, hoţ barbat!
Zi şi noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Şi din ţară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,
Căci el are-o puşcă plină
Cu trei glonţi la rădăcină,
Ş-are-un murg de patru ani,
Care muşcă din duşmani,
Ş-are fraţi de cruce şapte,
Care-au supt sânge cu lapte.
Şi nu-i pasă de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!
Căpitane, frăţioare,
Ce se vede despre soare?
Să zăresc vro patru cai!...
N-auzişi tu de-un Mihai?
Căpitane, te găteşte,
Mihai mândrul te goneşte.
Iată-l, vine ca un zmeu!
Fă trei cruci la Dumnezeu.
Cum îi vede-n depărtare,
Popa strigă-n gura mare:
„Hai la goană de neferi!
Hai la horă de muieri!”2
Au zis! ţipă, se aruncă,
Trece şes, pâraie, luncă
Cu fugarul sprintinel
Şi cu hoţii după el.
Mihai mândrul vine iară,
Falnic ca un stâlp de pară,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Şi din ochi aruncă foc.
Fug cum fuge-o rândunică,
Fug ca fulgerul când pică,
Şi se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!
Pept în pept!... câmpul răsună,
Toţi de tot dau împreună.
Toţi la luptă-s încleştaţi,
Toţi în sânge încruntaţi.
„Ura, fraţi!” caii nechează,
Sus văzduhul scănteiază.
„Ura!” moartea s-au ivit!
Vulturu-n zbor s-au oprit!
Zi de vară păn-în seară
Dau voinicii să se peară
Şi cu ferul ascuţit,
Şi cu pumnul amorţit.
Sângele-n răni gâlgâieşte,
Glasu-n gură se sfârşeşte.
Zece-s morţi! doi încă vii,
Mihai mândrul şi Andrii.
Andrii fuge făr' de-o mână,
Prinde murgul la fântână,
Dă peptiş, sare pe şa
Şi din gură zice-aşa:
„Zbori, copile sprintinele,
Să mă scapi de chinuri grele,
Că mă jur, de mă-i scăpa,
Ca pe-un frate te-oi cata.”
Murgul sprinten se răpede.
În zadar! Mihai mi-l vede!
„Stai, hoţ-popă, dragul meu,
Să-ţi arăt cine sunt eu!”
Şi cum zice, mi-l chiteşte,
Drept în frunte mi-l loveşte!
„Ura!” Vulturul din nori
Răcni falnic de trei ori.
1843, Ocna
Note
1. Acest hoţ a cutreierat ţara şepte ani întregi, fără a-l putea prinde vreo potiră. La anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poroncă domnească ca să puie mâna pe acel hoţ vestit. Deci, întâlnindu-l la Valea-Seacă, l-a ucis din fuga calului, după o cruntă luptă de câteva ore. La 1821, când a izbucnit revoluţia grecească, Mihai Cozoni, a cărui suflet măreţ se aprindea lesne la glasul libertăţei şi a vitejiei, s-a înrolat în armia lui Ipsilanti cu rang de sutaş (ekatondas), şi la crunta bătălie a grecilor cu turcii în Valahia, la Drăgăşani, a rămas pe câmpul războiului, după ce făcuse mari şi minunate vitejii (n.a.).
2. Acesta era răcnitul lui Andrii-Popa când de izbea asupra potirelor ce întâlnea.(n.a.).
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
