Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Călătorul1

    Trece-un călător şi cântă,
    Trece pe-o cărare frântă
    Prin câmpia înflorită,
    Cu inima veştejită.
    El se plânge că-n cea lume
    Nime ştie de-al său nume,
    Nime nu se îngrijeşte
    De e mort ori de trăieşte.
    Surioara Magdalină
    L-auzea dintr-o grădină,
    Şi pe gânduri ea cădea
    Şi de dor se aprindea:
    „Călătorule mâhnit,
    Şi prin lume rătăcit!
    Tu eşti pasăre străină
    Care cântă prin grădină
    Ş-apoi zboară mai departe
    Lăsând inimi înfocate."
    „Surioară mângâioasă!
    Mult eşti dulce şi frumoasă!
    Ochii-ţi ard şi-ţi arde faţa
    Ca garoafa dimineaţa,
    Când de rouă-i încărcată
    Şi-n lumină se arată."
    „Călătorule mâhnit,
    Nu ţi-e calul obosit?"
    „Nu, drăguţă, nicidecum,
    Dar e săturat de drum".
    Călătorul se oprea,
    Nici că mai călătorea!


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

    Note.

    1. Există o legendă a unei călugăriţe ce a urmat în codri pe un om necunoscut şi care a fost găsită moartă sub poalele Ceahlăului. Poate ca balada Călătorului să fie începutul acelui drum misterios.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA