| Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Chira
La Brăila-n vale
Şepte bolozale1
Şi şepte sandale
Descarc la zamboale
Şi-ncarc la stamboale,
Descarc băcălii
Şi-ncarc dimerlii,
Tot de grâu mărunt2
Şi de arnăut,
Dar cine descarcă
Şi cine încarcă?
Un arap bogat
Negru şi buzat
Cu solzi mari pe cap,
Ca solzii de crap;
Şi cu buze late,
Roşii şi umflate,
Şi cu ochi holbaţi
Şi cu dinţi smăltaţi.
Dar pân' descărca
Şi pân' încărca,
El ce mai făcea?
Tot pe mal şedea
Şi mânca şi bea
Sub verde frunzar
De crengi de stejar.
Iată-o copiliţă,
Cu albă cofiţă;
„Chiro, Chirolină,
Floare din grădină!
Ghelai tu cu mine3
Că te-oi purta bine;
Bine te-oi purta
Şi ţi-oi cumpăra
Rochiţă cu zale
Lăsată pe şale,
Rochiţă în bolduri
Lăsată pe şolduri.
Şi paftale mari
De mărgăritari,
Şi paftale mici
Tot de irmilici."4
Chira tot râdea
Şi îi răspundea:
„Alei, Arăpilă,
Alei! măi Buzilă!
Unde s-a aflat
Că s-a-mpreunat
Corbi cu turturele,
Şerpi cu floricele,
Urşi cu căprioare
Şi nouri cu soare?"
Iară cel arap,
Cu solzi mari pe cap,
Cât o auzea
Se şi repezea,
În braţe-o lua,
În caic intra
Şi se depărta,
Către Sulina.
Iar fraţii Chirei,
Hoţii Brăilei,
Şerpii Dunărei,
La mal alergau,
Pe Chira strigau
Şi-not mi se dau,
Şi se cufundau
Şi când se iveau
În caic săreau,
Şi pe cel arap
Îl dau peste cap.
Apoi se-ntorceau
Şi Chirei ziceau:
„Soră ticăloasă!
Soră păcătoasă!
Spune la tustrei
Care moarte vrei?
Moarte luminată
Ori întunecată?"
„Frăţiorii mei!
Vă jur la tustrei,
Jur pe Dumnezeu,
Pe Sufletul meu!
Că-s nevinovată
Ca apa curată.
Ah! drăguţii mei,
Nu-mi fiţi duşmănei,
Nu vă-ntunecaţi
Nu vă încruntaţi,
Că-s o biată fată,
Zău! nevinovată!"
Iar fraţii Chirei,
Hoţii Brăilei,
Şerpii Dunărei,
Acasă-o duceau,
Apoi ce făceau?
O legau de-un par,
De-un par de stejar
Şi pe lângă ea
Vreascuri aduceau.
Şi ce mai făceau?
Trupu-i cătrăneau
După ce-l goleau,
Apoi foc îi dau
Ş-astfel o mustrau:
„Soră ticăloasă!
Soră păcătoasă!
Unde s-a aflat
De s-a-mpreunat,
Corbi cu turturele,
Şerpi cu floricele,
Urşi cu căprioare
Şi nouri cu soare?
Arzi în foc nestins,
De noi trei aprins.
Şi te fă tăciune
Şi te fă cărbune
Cu-arapi de vroieşti
Ca să te iubeşti!"
Focul s-aprindea,
Vreascurile-ardea,
Para se suia,
Chira, vai de ea!
Gemea şi plângea,
Trupul îşi frângea,
Şi amar zicea:
Frăţiorii mei,
Mă rog la tustrei,
Faceţi-vă milă
De-o biată copilă.
Ah! mă doare foarte!
Ah! mă tem de moarte
Fie luminată,
Fie-ntunecată!
Vai ş-amar de mine,
Iată moartea vine,
Vine, se repede
Şi nime nu-mi crede!
Măiculiţa mea,
Ce pedeapsă grea!
Focul mă cuprinde,
Carnea mi-o aprinde;
Maică, unde eşti
De mă părăseşti?
Maică, mor ah! mor
Şi la tine zbor!"
Chira tremura,
În foc se lupta,
Şi amar striga;
Apoi lin ofta,
Capul îşi pleca,
Sufletul îşi da!
Iar trupu-i ardea,
Trupu-i se roşea,
Trupu-i se-nnegrea,
Carnea sfârâia,
Oasele trăsnea,
Para pâlpâia,
Fumul se-nvârtea,
Iar când trupul ars
Cenuşă-a rămas,
Fraţii câte trei,
Şerpii Dunărei,
Oasele strângeau,
Cenuşă-alegeau
Şi-n vânt o zvârleau:
Şi astfel grăiau:
„Oase păcătoase,
Pulbere de oase!
Mânca-v-ar pământul
Şi v-ar duce vântul
Peste nouă mări,
Peste nouă ţări,
În pustiu golit
Şi nemărginit!"5
Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.
Note
1. Negreşit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, căci românii cam au obicei a stropşi unele nume străine, precum au prefăcut cuvântul de canton în cardon şi acel de dilijanţă în dirijancă etc.
2. Tablou statistic de comerţul ţărilor noastre. Moldova şi Valahia sunt vestite pentru pământul lor mănos şi produc, de mai mulţi ani, câtimi foarte însemnate de grâu, păpuşoi, orz, ovăs etc. ce se exportă prin porturile Galaţi şi Ibraila. Agricultura este până acum singura industrie importantă a Principatelor Unite, şi de când a încetat producerea cailor şi s-au stins numeroasele herghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăţie a românilor, aceştia s-au dedat la înmulţirea vitelor albe din care se exportă mare număr în Austria.
3. Cuvânt turcesc ce înseamnă: „Vină tu cu mine"
4. Monedă turcească de o valoare de 20 lei de Ţarigrad.
5. Unii cântăreţi sfârşesc balada Chirei prin următoarele versuri:
Pulberea zbura,
La cer se-nălţa
Şi-n cer aduna
Nori îngrozitori,
Nori răzbunători
Care se-nvârteau
Şi din sân scoteau
Trei fulgeri de foc
Căzute pe loc
Peste cei trei fraţi
Crunţi şi nempăcaţi.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
