Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Ciuma1

    Frunză verde salbă moale,
    Adus-a un nor în poale
    Boala cea mai rea din boale!
    Noru-n ţară s-a lăsat,
    Peste oameni a plouat,
    N-a plouat ploaie curată,
    Dar cu ciumă-amestecată!
    Unde-ajunge picătura,
    Se închid ochii şi gura,
    Ochii să nu mai privească,
    Gura să nu mai grăiască!
    Plină-i ţara, mult e plină
    De scaieţi de mărăcină;
    Unde-s tufe prin potici
    Sunt morminte de voinici,
    Unde-s tufele mai dese,
    Morminte de jupânese,
    Unde-s tufele mai rari,
    Morminte de fete mari,
    Unde-s tufele mai vii,
    Tot morminte de copii.
    Frunză verde porumbică
    Stă voinicul la potică.
    Ciuma rea îi iese-n cale,
    Voinicul zice cu jale:
    „Na-ţi calul cu armele
    Şi-mi lasă tu zilele."
    Ea-i răspunde: „Dragul meu!
    Cal şi arme nu voi eu,
    Dar pe tine chiar te vreu".
    Frunză verde garofiţă,
    Trece-n câmp o copiliţă
    Cum e crinul înflorit,
    Cum e bună de iubit.
    Baba Ciuma cea păgână
    Mi-o apucă strâns de mână.
    Copiliţa-i zice: „Ciumă!
    Nu-mi fii ciumă şi-mi fii mumă!2
    Na-ţi salba cu florile
    Şi-mi lasă tu zilele."
    Ea-i răspunde: „Drăguliţă!
    Am o neagră sălbuliţă 3
    De cercat la gâtul tău,
    Care nu te-a prinde rău."
    Frunză verde toporaş,
    Iat-un dulce copilaş
    Care-alungă-un fluturaş.
    Unu-aleargă, unul zboară:
    Ciuma-i prinde şi-i omoară!
    Frunză verde poamă acră,
    Iată-o babă, iată-o soacră.4
    Cum o vede Ciuma-ndată
    Dă la fugă spăimântată,
    Culegând în calea ei
    Pruncuşorii mititei,
    Nevăstuice tinerele,
    Copiliţe gingăşele,
    Fecioraşi cu mintea crudă
    Şi bărbaţi voinici la trudă.
    Ducă-s-ar în pribegie!
    Ducă-s-ar în cea pustie,
    Îndărăt să nu mai vie!


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

    Note

    1. Ciuma a bântuit ţara în mai multe rânduri, pe timpul când hotarele ei dinspre Dunăre şi dinspre Bugeac erau expuse călcării duşmanilor. De la aşezarea carantinelor însă, ea a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii.

    2. Spaima răspândită în ţară de răutatea ciumei a născut mai multe legende şi proverbe. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama mamelor neomenoase şi care zice: Cutare e ciumă, nu e mumă. Asemene se zice de un om rău şi duşmănos că l-a fătat ciuma.

    3. Aluzie la petele acele negre lăsate de boala ciumei pe trupurile victimelor sale.

    4. Un proverb poporal sună în următorul chip:

    Soacră, soacră
    Poamă acră!
    De te-ai coace cât te-ai coace,
    Poamă dulce nu te-ai face.

    Ideea satirică cuprinsă în aceste versuri e destul de aspră, însă imaginea ciumei spăimântându-se la vederea unei soacre şi fugind din ţară numai că a întâlnit-o, face a presupune că autorul necunoscut al legendei a avut multe daune din partea mamei nevestei lui.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA