Editura Global Info / Literatură

Vasile Alecsandri

Despărţirea

Te duci, iubită scumpă, în ţărmuri depărtate,
Lăsând frumoasa ţară, surori, prietini, frate,
Lăsând în al meu suflet un mult amar suspin!
În ora de pornire, cu toţii împreună
Doresc l-a tale pasuri călătorie bună,
Pe-o cale înflorită şi sub un cer senin.

Mergi dar fără mâhnire, te du şi fii voioasă,
Căci îngerul iubirei şi inima-mi duioasă
Te vor urma oriunde cu tainicul lor zbor;
Şi cât vei fi departe, ca mine te gândeşte,
Că tu eşti a mea viaţă, că soarta ne iubeşte,
Că cerul ne păstrează ferice viitor.

Gândeşte că în lume nimic nu e mai mare,
Mai gingaş, mai puternic, mai sfânt, mai cu-nfocare,
Decât simţirea vie ce tu mi-ai însuflat.
Că orice fericire, că orice dulce bine
Din ochii tăi derază, îmi vine de la tine,
Precum lumina vine din cerul înălţat.

Oriunde tu vei merge, iubită, ţi-adă aminte
De-a noastre ore pline de dragoste ferbinte,
Comori nepreţuite de scumpe desmierdări;
De-acele vremi în care a noastră fericire
Schimba întreaga lume în leagăn de iubire
Şi vremea trecătoare în lanţ de sărutări!

Mergi, dragă, plutind vesel ca paserea uşoară
Ce-n faptul dimineţii din cuib la ceruri zboară,
Lovind a sa aripă de rouă şi de flori,
Căci sufletu-mi în taină şoptind inimei tale,
Va depărta de tine orice gânduri de jale,
Va alunga din ochii-ţi oricare negri nori.

Şi când va fi lumină, şi când în miez de noapte
Vei asculta cu lacrimi a îngerilor şoapte,
Zi, draga mea, atunce, precum oi zice eu:
„Nu e fiinţă-n lume ca mine de iubita!
Amorul mă-ncunună cu-o rază strălucită,
Veneţia m-aşteaptă zâmbind la visul meu!”

1846. Iasi

TE-AR MAI PUTEA INTERESA