Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Dridri

    Cine n-a văzut
    Şi n-a cunoscut
    Pe Dridri voioasă ca o păsărică,
    Jur pe Dumnezeu!
    Pe sufletul meu!
    El în astă lume n-a văzut nimica.

    (Cântic francez)


    Era graţioasa,
    Tânăra, frumoasa,
    Vie parisiană cu mii de-ncântări.
    Mica ei guriţă,
    Ca o garofiţă,
    Purta o comoară de dulci sărutări.

    Dulcea veselie
    Ce inima-nvie
    Ca un soare vecinic lucea-n ochii săi.
    Ea-nsufla iubire,
    Plăcere, uimire,
    Căci eră artistă în sufletul ei.

    Prin orice mişcare.
    Prin a sa cântare,
    Prin a sa fiinţă, vesela Dridri
    Semăna o floare
    Cu mici aripioare
    Ce zbura prin aer ca un colibri.

    Cine n-a zărit-o
    Şi n-a urmărit-o
    Trecând în primblare câmpii Elizei?
    Cine-a urmărit-o
    Şi iar a zărit-o
    Fără să dorească a fi dragul ei?

    Parisul e mare!
    Şi-n sânul lui are
    Multe frumuşele, dalbe cât ai vrea;
    Dar aşa dălbică,
    Aşa frumuşică
    N-a avut Parisul, nici n-a mai avea!

    Multe ştiu să cânte
    Şi voios să-ncânte
    Noaptea în bancheturi pe iubiţii lor,
    Dar ca dânsa cine
    Ştia să închine
    Cupa veseliei dulcelui amor?

    Ca un dalb de lună,
    Ca o veste bună
    Ea veni pe lume într-un carnaval.
    Şi râzând de moarte,
    De relele soarte,
    Ea cânta tot astfel pe al lumei val:

    .„Viaţa-i trecătoare,
    Dragostea-i un soare,
    Care luminează calea scurtei vieţi.
    Mergeţi dar ca mine,
    Cu fruntea-n lumine,
    Voi ce treceţi plaiul dulcei tinereţi.

    Cerul mult ferice
    Ne-a trimis aice
    Ca-mpreună vesel să călătorim,
    Şi ne-a dat simţire,
    Dor de fericire,
    Inimă ferbinte ca să ne iubim.

    Inima-mi e plină
    De-amor, de lumină,
    Şi vrea să iubească până ce-oi muri.
    Sufletul meu râde,
    Raiul se deschide,
    Se deschide-n glasul veselei Dridri.”

    Astfel de cântare
    Cânta-n nepăsare
    Draga copiliţă cu glas aurit.
    Ea credea-n iubire
    Şi în nălucire
    Ca in cereşti daruri fără de sfârşit.

    Nu ştia că-n lume
    Cel mai dulce nume,
    Cea mai scumpă floare, cel mai gingaş dor
    Moartea le atinge
    Şi curând le stinge
    Cum se stinge-un fulger viu si trecător!...

    Sub o cruce tristă
    Vesela artistă
    Odihneşte-acuma singură-n mormânt.
    Singură, tăcută.
    Acum e perdută
    Într-un colţ de lume, sub negrul pămînt!

    Dalbe tinereţe,
    Gingaşe frumseţe.
    Cine putea crede că voi veţi peri!...
    Deşi n-o mai vede,
    Nimene nu crede
    C-a putut să moară vesela Dridri!


    1853




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA