| Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Fratele răzleţ
(Doină)
„Frunză verde pădureţ,
Oliolio! frate răzleţ,
Ce nu vii să ne mai vezi?
Că de când te-ai răzleţit
Pe la noi n'ai mai venit,
Să vezi cât eşti de jălit!
Cum te plăuge maica-ta,
Cum te plânge nevasta,
Cum te plâng surorile,
De cu zori ca florile.
De plăns ochii li se strică,
Frunza 'n codru se despică.
De dor mare nesfărşit
Faţa lor s'a veştejit,
Ca frunza stejarului
De-atinsul brumarului,
—Alei ! Surori ce-am avut,
Căt din ochi eu v'am pierdut
Multe rele-am pătimit,
Mult amar am înghiţit!
Că mama când m'a- făcut
Atunci bine i-a părut,
Iar când naşa m'a scăldat
Atunci rău m'a blestemat,1
Că cu plânsul nu 'ncetam
Şi din somn o deşteptam.
Mama 'n braţe mă lua,
Şi la sân mă legănă,
Şi cu lapte m'adăpă,
Dar cumplit mă blestema
Să fiu în lume de chin,
Să trăesc ca un străin
Şi de viaţă să n'am parte
Şi de ea să fiu departe.
Găndul ei s'a împlinit
Şi de voi m'am răzleţit
Cu sufletul amărît!”
Din volumul Poezii populare ale românilor Partea II: Doine şi hore, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.
Note
1. Când se scaldă copilul după nastere, obiceiul este de a se pune în scăldătoare zahăr, grâu sau orz, vin şi sămânţă sau floare de bujor, dacă, copilul e de parte bărbatească, si atunci naşa îl meneşte să-i fie viaţa dulce ca zaharul şi mânoasă ca grâul; să ajungă a fi mândru ca un bujor, şi precum vinul se întăreşte cu cât se învecheste, asemenea finul să tot crească în putere, cu cât o înainta în vârstă.
Dacă, însă copilul e de parte femeească naşa îi pune în scăldătoare zahar, o pană de păun sau de porumb, foi de trandafir, menindu-i să aibă traiu dulce şi îmbelşugat, şi să ajungă uşoară la mers ca pana şi frumoasă la chip ca floa¬rea trandafirului.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
