Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Întoarcerea în ţară

    Pe muchi de prăpăstii lunecînd uşor,
    Cu corbii de iarnă mă-ntreceam în zbor.

    Sania-mi cea mică, murgul meu cel dalb
    Lăsau urme albe pe omătul alb.

    Zburam noi ca gîndul ce mă-mpresura;
    Gîndul meu, ca mine, în ceruri zbura.

    Eu răzbăteam iute troieni de ninsori,
    El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori,

    Căci mergeam departe... el cătră o stea,
    Eu, înstrăinatul, cătră ţara mea!

    În zădar copacii crengile-şi plecau
    Şi zăpada-n cale-mi pe rînd scuturau.

    În zădar şi cerul viscole stîrnea
    Şi cu fulgi prin neguri cîmpii aşternea.

    În zădar şi lupii, codrii răzbătînd,
    Cu crivăţul iernii m-alungau urlînd.

    Şi lupii ce urlă, şi arborii muţi
    În negura deasă rămîneau perduţi,

    Căci mergeam în grabă... el cătră o stea,
    Eu, înstrăinatul, cătră ţara mea!

    În ţara mea dulce sînt drumuri de flori;
    În dulcea mea ţară zbori, murgule, zbori,

    În blîndul luceafăr am un înger blînd;
    Înalţă-te-n sînu-i, o! tristul meu gînd!

    Ţara nu-i departe; o simt, o văd eu!
    Raiul înfloreşte în sufletul meu.

    Steaua se arată pe cerul senin.
    Îngerul iubirei îmi zîmbeşte lin.

    Periţi, neguri dese! iată dulcea stea!
    Pei, străinătate! iată ţara mea!


    1849




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA