Editura Global Info / Literatură

Vasile Alecsandri

Legenda crinului

0 rază rasleţita de soarele apus
Se 'ntarziese 'n cale-i făr' a privi pe sus
Şi nu ştia, sărmana, cum, unde să apuce,
Să scape de-ale nopţii făţarnice năluce.

În fuga-i, spăimântată, de arbori se lovea.
Lucirea-i scânteindă o clipă se ivea
Pe câmpuri, văi şi dealuri, pe ape curgatoare
Şi se perdea în umbră sclipind tremurătoare.

Se 'ntârziese! fapta-i era de neiertat,
Căci soarele plecase pe frunte-i nourat;
Dar cum să nu 'ntârzie, când ea fu ocupată
Din zori să încălzească un mic mormânt de fată?

Mormântul era umed ş'un glas de îngerel,
Slab, plângător, mult jalnic eşa gemând din el,
Zicănd: "O! mamă, mamă, e frig, pieptul mă doare,
Nu mă. lăsa!..." Şi raza uitase măndrul soare.

Acum ea ratăcise în sboru-i sfiicios
Pe-un câmp întins sălbatic, pustiu şi nisipos,
În care, singurică, o frunză veştejită,
Venea de vânt adusă din zarea înegrită.

Lumina, radioasă ca visul de noroc,
S'apropie de frunza oprit' acum pe loc,
Şi repede ca gândul în sânul ei pătrunde.
Se face ghem de aur, de noapte se ascunde.

De-odată, la căldura din oaspele ceresc,
Prin frunză trec fierbinte fiori ce-o înverzesc.
Ea prinde grai şi suflet, şi razei blânde zice:
"Tu, fulg de soare, noaptea, cum te găseşti aice?"

,Ah! îi raspunde raza, rămas-am pe pământ,
Lipită pănă 'n seară de-un mic duios mormânt,
În care-o copiliţă, sub piatră năduşită,
Suspină, trist şi chiamă pe maica ei cernită."

— "O ştiu!.. eu făceam parte din pătura de flori
Depusă pe-a ei raclă de scumpele-i surori.
Sub lacrămile mamei uscatu-m'am în clipă
Şi m'a adus aicea un vânt pe-a lui aripă.

Vai! iată-ne amândouă pierdute în pustiu,
Ca drăgălaşul înger ce zace în sicriu,
Dar s'aşteptăm aicea voiosul fapt al zilei,
Fiind însufleţite de sufletul copilei."

Şoptind în întuneric plăpânde-au adormit.
O rouă, mană sfăntă, din ceruri le-a stropit,
Şi 'n loc de-o frunză neagră şi de o rază albă
A doua zi crescut-a un crin cu fruntea dalbă.

Aşa se nasc pe lume minunile de flori.
În ele reînvie copiii zâmbitori;
Dar nime nu pricepe mai bine-a lor mistere
Ca inima de mamă, dorită şi stinghere!,.

Din volumul Poezii populare ale românilor, Partea II: Doine şi hore, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA