Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Lena

    Frunză verde salbă moale,
    Apucai pe drum la vale
    Ş-ajunsei pe Lena-n cale.
    Eu călare, ea pe jos,
    Cu gherdan de flori frumos
    Şi cercei lungi de mărgele
    Să tragă ochii la ele.
    Calea mândrei aţinui,
    O florică de-i cerui.
    Cerui floarea sânului,
    Ea-mi dă floarea crinului.
    Cerui floarea din guriţă,
    Ea-mi dă floarea garofiţă.
    Cerui apă din izvor,
    Ea mi-o tulbură cu dor.
    Cerui apă neatinsă,
    Ea mi-o dă cu dor aprinsă.
    Cât am dat de-o am băut,
    Lena alta mi-a părut,
    Mi-a părut un toporaş
    Răcorit de-un izvoraş.
    De pe cal mă detei jos
    Să iau floarea s-o miros,
    Ea s-a prefăcut pe loc
    Într-un fluturel de foc.
    Vrui să-l prind, el a zburat.
    Vrui să beau, apa-a secat.
    Vai de mine, ce păcat!
    Lena că m-a fermecat!
    Fire-ai, Leno, blestemată
    De-a mea minte tulburată!
    Să ajungi un negru nor,
    Ca să ploi lacrimi de dor!


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea II: Doine şi hore, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA