Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Magdu
(Baladă)
Vine Magdul de pe vale
Şi 'ntâlneşte-o fată 'n cale:
„Magdule din Răsuceni,
Ce caţi la noi, la Strâmbeni?
Ce caţi, 'Magdule, la noi?
Ori nu's fete pe la voi?
— Ba sunt ele, dar îs mici;
Nu sunt încă de voinici,
S'am venit să cerc pe-aici,
De-oiu găsi una mai mare,
Să-mi fie de însurare.
— Ba, sunt fete măricele
Câte flori şi căte stele;
Dar nici una nu-i ca mine...
— Te aleg dar eu pe tine,
Amândoi să trăim bine"
Vine Magdul dela plug,
Cu doisprece boi la jug.
Duşmanii calea-i pândesc,
În calea lui se ivesc,
Cată la doisprece boi
Şi-i aleg doi câte doi.
Magdul că se încrunta,
Voiniceşte se lupta,
Iar duşmanii-l năvălea
Şi de moarte mi-l rănea!...
La casa cu trestioară,
Zace un voinic să moară,
Nu ştiu zace, ori se face,
Că guriţa nu-i mai tace.
Nici la umbră, nici la soare
El odihnă nu mai are,
Ci se bate zi şi noapte
Si varsă sudori de moarte!
Căntă buha într'o cruce,
Pe Magdu la, groapă-l duce,
Dar de plâns cine mi-l plânge?
Şi 'n braţe cine mi'l strânge?
Plânge mama cât ce poat
Şi surorile lui toate.
Iar logodnica-i când plânge
Varsă lacrime de sânge,
Şi de doru-i şi de jale
Se despică frunza 'nvale:
„Oh! drăguţe Magdule!
Semănă-ţi-aş numele
Prin toate poenile,
Să răsaie florile.
Care fată le-o culege
De ea dorul să se lege.
Care-or vrea ca să le poarte
La pămănt să cadă moarte!"
Din volumul Poezii populare ale românilor Partea II: Doine şi hore, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.