Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Mândra din Muncel

    Colo jos, pe lângă Tisă,
    Merge mândra cam descinsă
    Prin ierbuţa până-n brâu,
    Şi ţine murgul de frâu,
    Murg voinic şi pintenog
    Care paşte busuioc.
    Ea se primblă-n poieniţă
    Şi tot zice din guriţă:
    „Busuiocul l-aş privi,1
    Mă tem că m-oi zăbovi,
    Dar l-oi smulge şi m-oi duce
    Până dincolo de cruce,
    La marginea codrului,
    La stăpânul murgului,
    Tot pe culmea din Muncel,
    La haiducul voinicel.
    Cine-a vrea ca să mă ieie
    Meargă-acasă să mă ceie,
    Meargă-acasă la părinţi
    Cu inima lui în dinţi;
    Iar pe când el mă va cere,
    Tu, murguţule,-n putere,
    Du-mă iute ca un zmeu,
    Du-mă la stăpânul tău".
    Mândra calu-ncăleca,
    Spre Muncel vesel pleca,
    Noapte-n drum o apuca.
    Ea mergea, calea-şi pierdea
    Şi-ntr-un râu adânc cădea,
    Vai de mândra! vai de ea!
    Sufletu-i zburând zicea:
    „Sărmanul copilul meu!
    Cum rămâne singurel,
    Fără pic de mângâiere,
    Fără mamă cu durere!"


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

    Note

    1. Fetele românce au obicei de a-şi pune în păr şi în sân snopi de busuioc. Ele cred că această plantă are o putere fermecătoare ce atrage inimile bărbaţilor. Un cântec poporal zice:

    Floricea de busuioc
    Se opreşte mândru-n loc.

    Busuiocul se întrebuinţează la ţară în leacuri deosebite şi în descântece de dragoste.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA